Jonathan Littell - Binevoitoarele

Jonathan Littell s-a născut în New York însă tinerețea și-a petrecut-o pe meleagurile franceze până să înceapă facultatea. Începe studiile la Universitatea Yale iar odată cu asta începe și primul său roman care nu va fi publicat niciodată. De-a lungul vremii a lucrat pentru mai multe organizații umanitare și așa a început și studiile pentru cea mai cunoscută lucrare din cariera sa.

Romanul istoric "Binevoitoarele" a fost publicat pentru prima dată în iarna anului 2006 la editura Gallimard. În limba română apare în același an la editura Litera, ediție ce va fi urmată de Rao în 2008.

Maximilien Aur a fost ofițer SS iar acum ne va povestea experiența sa din cadrul regimului celui de Al Treilea Reich. După ce supraviețuiește luptelor de la Stalingrad și vizitează Franța, este trimis în funcția de consilier în lagărele de concentrare și exterminare. Ajunge totuși și pe frontul luptelor de la Berlin, ultimele ținute de regimul nazist. Până să ajungem la ultima pagină aflăm că fuge sub o nouă identitate în Nordul Franței pentru a începe o nouă viață. Totul este împărțit în șapte capitole numite după un dans baroc scris de Bach, iar fiecare ritm este asociat cu desfășurarea acțiunii. De exemplu, Toccata este prima din serie și ne face cunoștință cu autorul. Este directorul unei fabrici de dantelă, are copii și nepoți și nu îl prea interesează de ei. Ce îi aduce fericirea sunt întâlnirile homosexuale pe care le are mereu când iese în afara țării. Femeia de care era îndrăgostit era sora sa geamănă și decide să ne spună toate acestea pentru a ne arăta că este la fel ca ceilalți. Sarabande este capitolul cu cea mai mare durere. După ce primește Curea de Fier clasa I chiar din mâna lui Heinrich Himmler, decide să își viziteze părinții la Antibes. Când avea somnul cel mai de preț, află că părinții săi au fost uciși cu brutalitate și speră că a fost un vis însă nu a fost așa.

Aer relatează o experiență de neuitat. În timp ce era în casa goală a surorii sale din Pomerania, se va autosatisface cu poftă privind la pozele cu ea. Polițiștii îi erau pe urme însă reușește să scape dar nu pentru mult pentru că Armata Roșie capturează orașul în curând.

Recenziile au fost în mare parte pozitive, Le Figaro denumindu-l omul anului, Pierre Nora un fenomen literar extraordinar iar marile publicații comparându-l cu Razboi și pace a lui Tolstoi. Autorul în schimb nu a fost prea optimist cu privire la manuscris. A sperat că va vinde măcar cinci mii de exemplare și a ajuns la 70.000 în câteva luni. În Marea Britanie vânzarea a fost una eșuată dar a reușit în Statele Unite și în Europa Centrală.

Hector Parra a adaptat romanul într-un libret de operă ce a avut premiera în primăvara anului 2019 la Anvers.

După acest mare succes a regizat un documentar intitulat "Wrong elements" în care a intervievat copiii fostului soldat Joseph Kony. Acesta a fost proiectat la Cannes în 2016.