Romanul „Călătoriile lui Gulliver” este o capodoperă a literaturii britanice. A fost scris de anglo- irlandezul Jonathan Swift la începutul secolului al XVIII-lea. „Călătoriile lui Gulliver” s-a bucurat de succes chiar de la publicare și rămâne până în ziua de azi unul din cele mai citite romane, bucurând cititorii de orice vârstă. Adesea considerat o carte pentru copii, Swift a ascuns sub umbrela aventurilor lui Gulliver o satiră extraordinară. În fapt, în prima ediție, din 1926, publicată de Benjamin Motte, textul romanului a fost în bună parte schimbat, tocmai pentru a evita jignirea publicului. Abia în 1935 romanul lui Swift urma să apară aproape în întregime în forma sa originală, în cadrul editurii irlandezului George Faulkner. Faulkner împrumută de la Motte o copie a manuscrisului, cu adnotări făcute cel mai probabil de prietenul lui Swift, Charles Ford, care reproduceau în mare parte manuscrisul original, care fusese între timp distrus. Astăzi, ediția lui Faulkner este considerată ediția princeps a romanului. De-a lungul timpului, romanul a fost publicat în mii de ediții, fiind tradus și publicat în zeci de țări. În România există peste 30 de ediții ale romanului, aparținând unor edituri precum Adevărul, Editura pentru Literatură Universală, Minerva, Regis, Cantemir sau Corint. Toate acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.
Romanul „Călătoriile lui Gulliver” urmărește aventurile Lui Lemuel Gulliver prin țări extraordinare, cu personaje fantastice. Prima țară pe care acesta o vizitează este cea a liliputanilor, locuită de oameni mici de înălțime, de aproximativ 15 cm. Aceștia se află într-un permanent război cu cei din Blefuscu datorită unei neînțelegeri mai vechi, și anume cum ar trebui sparte ouălele, din partea mai ascuțită sau din cea mai rotundă. Deși sceptici în privința sa la început, liliputanii îl acceptă în cele din urmă pe Gulliver și este chiar primit de rege la curtea sa. În timpul șederii sale, Gulliver învăță multe dintre obiceiurile oamenilor mici. Timpul peretecut aici nu este însă decât o simplă aluzie la toate problemele din societatea engleză, cum ar fi conflictul permanent cu Franța, corupția sau puterea prea mare a regelui și modalitatea acestuia de a acționa în scopuri proprii. După aventurile din Liliput, Gulliver merge în Brobdingnag, țara uriașilor. Totul este diferit aici față de Liliput, începând cu înălțimea oamenilor, care au în jur de 22 m. În Brobdingnag, toate problemele au fost rezolvate, iar locuitorii se bucură de un trai liniștit, lipsit de corupție și conflicte, sub îndrumarea unui conducător luminat. În următoarele sale călătorii, Gulliver cunoaște oameni din Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg și Japu.
Însă țara care îl impresionează cu adevărat pe Gulliver este cea a cailor. Locuitorii aici se împart în houyhnhnms, caii care au capacitatea de a gândi și vorbi și yahuni, care arată ca oamenii obișnuiți, însă sunt primitivi. Ei urmăresc doar să-și mărească numărul de pietre prețioase și ajung, din această cauză, să fie violenți între ei. Caii, pe de altă parte, trăiesc în armonie completă, bazându-se pe ideea drepturilor egale pentru toți. Astfel, concluzia lui Swift este una pesimistă, căci deși oamenii ar putea trăi într-un stat ideal, ei devin cei sălbatici.
Romanul „Călătoriile lui Gulliver” are o construcție deosebită, iar talentul scriitorului este de necontestat. Jonathan Swift reușește nu numai să capteze atenția cititorilor printr-o scriitură plină de umor, dar reușește, în același timp, să atragă atenția asupra tuturor problemelor din societate. Deși Swift a scris cu secole în urmă, multe dintre moravurile la care face referire sunt încă prezente în multe dintre societăți. Astfel, cititorul, fără să-și dea seama, se va bucura de amuzamentul situaților, dar va începe, în același timp, să ridice întrebări importante referitoare la evoluția oamenilor în societate. Romanul lui Swift a inspirat mai mulți regizori, printre care și Peter Hunt, cu filmul său din 1977, Charles Sturridge (serial, 1996) sau Rob Letterman (2010).