Despre Jorge Luis Borges
Jorge Luis Borges s-a născut pe 24 august 1899 la Buenos Aires, în Argentina, şi a murit pe 14 iunie 1986 la Geneva, Elveţia. A fost un scriitor care a intrat în rândul clasicilor literaturii universale ai secolului 20. Strămoşii săi fuseseră de origine britanică şi a învăţat engleză înainte de a vorbi spaniolă. Tatăl său, un om de o mare anvergură intelectuală, preda la şcoala britanică şi a fost cel care l-a îndrumat încă de la o vârstă fragedă pe Jorge Luis spre o carieră scriitoricească. Primele cărţi citite au fost de asemenea în limba engleză, printre ele numărându-se Aventurile lui Huckleberry Finn, O mie şi una de nopţi, Don Quijote sau romanele lui H. G. Wells. În 1914, odată cu începutul Primului Război Mondial, familia se mută la Geneva, unde Borges va învăţa franceză şi germană şi îşi va lua licenţa la Colegiul din Geneva.. După 1919, familia va petrece un an în Mallorca şi un an în Spania continentală, unde viitorul scriitor va lua contact cu grupările literare suprarealiste spaniole.
În 1921 Jorge Luis Borges se întoarce la Buenos Aires şi începe să publice poezie în care îşi elogiază ţinuturile natale şi în care reconstruieşte imaginar istoria. Continuă cu crearea mai multor volume de eseuri şi poeme, fondând şi trei reviste literare. Scrie biografiile unor personalităţi mai mult sau mai puţin scandaloase, publicate în 1935 ca schiţe în cartea Istoria universală a infamiei. Din 1938, anul în care moare tatăl său, pentru următorii noua ani, are o funcţie de conducere la o bibliotecă din Buenos Aires, timp în care scrie proza fantastică, adunată în volumul Ficţiuni, şi cartea de traduceri din limba engleză, Aleph. Alături de un alt scriitor argentinian scrie o carte de poveşti poliţiste, sub pseudonim. În această perioadă iese la iveală lumea imaginare pe care şi-o crease Borges, o lume de paradoxuri, plină se simboluri şi având un limbaj propriu.
În 1946 se instaurează regimul lui Juan Peron, iar Jorge Luis Borges este înlăturat din funcţia de la bibliotecă, pe motiv că susţinuse tabăra Aliaţilor în Al Doilea Război Mondial. Căderea lui Peron, însă, îi va aduce, după ce trăise din editări de texte, scris şi conferinţe, titlul onorific de director al Bibliotecii Naţionale şi postul de profesor de literatură engleză şi americană la Universitatea din Buenos Aires. Sănătatea sa era în declin, orbise - boala era ereditară, vederea scăzându-i începând cu anii 1920 - şi îşi dicta textele mamei, secretarelor sau prietenilor. Reprezentativ pentru autor rămâne capacitatea de a combina genurile epic şi liric şi de a amesteca realitatea cu ficţiunea. Moare de cancer la ficat în 1986, iar celebritatea sa va creşte după dispariţia sa.