Jorge Luis Borges se naște pe 24 august 1899 la Buenos Aires, Argentina iar în adolescență s-a mutat împreună cu familia în Palermo pentru că în acea vreme ducea un trai modest. În răstimp a fost educat de acasă și ajunsese fluent în engleză și spaniolă, ba chiar a tradus "Prințul fericit" al lui Oscar Wilde. Ajunși aici au început să călătorească în întreaga Europa și s-au întors în orașul natal în 1921. În același an a început să publice poezii și eseuri suprarealiste în revistele locale și a început să lucreze ca bibliotecar. Poeziile sale au fost traduse în limba română și publicate sub titlul de "Poezii alese" de către editura George Coșbuc în 2005. Acestea au fost adunate de-a lungul vieții sale și se poate observa clar cum a evoluat de la un an la altul sau de la un capitol la altul. Scrisul poemelor a fost marea sa iubire de care nu s-a despărțit niciodată pentru că doar asta îl ajută să treacă peste problemele sale. Dacă vă gândiți că era ceva simplu în stilul eminescian sau bacovian, vă înșelați amarnic. Borges a pătruns în teme precum labirintul, orbirea, bătrânețea sau jocul de șah, care nu sunt ușor de înțeles și uneori au o tentă suprarealistă. A reușit să creeze un univers fascinant în care te bucuri că intri și te întristezi că ieși, însă asta o veți observa de abia la ultima pagină.
Continuăm cu povestea vieții sale, în 1955 devine director al Bibliotecii Naționale și profesor de literatura engleză. Ajuns la bătrânețe vederea sa s-au dus complet, poate asta l-a ajutat să creeze atâtea simboluri literare. În 1961 primește premiul Formentor iar la 10 ani distanță premiul Ierusalim. După ce a suferit un grav accident, a scris cea mai bună operă din cariera sa, Menard, ce analizează conștiința și natura umană în cele mai mici detalii. Asta l-a adus și în librăriile internaționale pentru că până atunci rămăsese doar în țara sa, unde într-adevăr succesul era mare, dar nu atât de mare pe cât a fost când orice cultură a început să îi rostească numele.
În ultimele luni din viața, știind că nu are să o mai ducă mult din cauza cancerului la ficat, autorul a început să studieze religiile pentru a afla pe ce cale să se îndrepte. Pentru a bucura toată familia ce provenea din culte diferite, la înmormântarea sa a chemat câte un preot din fiecare. Așa se face că pe 16 iunie 1986 autorul se stinge din viață la Geneva și lasă în urma o serie de opere ce pot uimi chiar și cei mai sceptici oameni.