Jose Ortega y Gasset - Studii despre iubire

Jose Ortega y Gasset s-a născut pe 9 mai 1893 la Madrid în familia ce deținea publicația El Imparcial. Urmează Colegiul Iezuit San Estanislao unde va învăța limba greacă apoi se înscrie la Universitatea Iezuită Deusto unde va studia filosofia, limbile străine și dreptul. După doi ani se mută la Universitatea din Madrid unde va obține doctoratul în 1904, an în care începe să publice articole în ziarul familiei. Se mută în Germania pentru a-și aprofunda studiile în filosofie și devine fascinat de Kant și Nietzsche, astfel susținând că nu există un adevăr absolut. Chiar dacă nu mai era în țara natală, era la curent cu probleme social-culturale și pentru ca și diaspora să știe ce se întâmplă a fondat ziarele Espana și El Sol. Timp de nouă ani va sta în exil iar la venirea celui de Al Doilea Război Mondial va trebui să se implice pe plan diplomatic. În 1948 deschide Institutul Ştiinţelor Umaniste din Madrid iar cariera sa va sări în aer.

Printre cele mai importante titluri se numără Revolta maselor ce descrie cu strictețe societatea secolului trecut, Câteva lecții de metafizică și Tema vremii noastre.

Cartea "Studii despre iubire" apare pentru prima dată în limba spaniola în anul 1957. În limba română apare la editura Humanitas în 1995, 2001, 2008 și 2012.

Totul începe cu viziunile despre iubire ce au fost teoritizate de-a lungul timpului. Una dintre ele este cea a Sfântului Toma ce spune că iubirea este doar trupească, iar cealaltă este a lui Spinoza ce vede iubirea ca pe cea mai pură bucurie. Gasset vine cu o definiție nouă "Iubirea e un act ce lantrifug al sufletului care se deplasează către obiect într-un flux constqant și-l învăluie într-o susținere caldă, unindu-se cu el și afirmându-i, cu promptitudine și eficacitate, ființa", pe scurt vede iubirea la un nivel spiritual dar și științific. În al doilea eseu autorul analizează la virgulă iubirea în viziunea lui Stendhal. Acesta afirmă că atunci când ne îndrăgostim de cineva asociem cu imaginea sa atribute ce nu îi aparțin dar nouă ne maximizează entuziasmul. O mare dezamăgire va fi când ne vom da seama că acea persoană a fost doar o creație a minții noastre și realul este cu totul diferit. Filosoful nostru vede sentimentele fix la polul opus. "Îndrăgosteala" este de fapt o sărăcire a sufletului pentru că o lungă perioadă me concentrăm atenția, efortul și sufletul spre o singură persoană și nici nu știm dacă merită.

Ultimul eseu intitulat "Alegerea iubirii" a fost considerat de mulți critici ca având tente de misoginism. Suntem trădați de fizionomie și gesturi nu de cuvinte sau fapte, nu avem liberul arbitru pentru că trebuie luate decizii împreună și nu vom mai fi "eu" ci vom deveni "noi". O viziune destul de aspră în opinia mea, dar cine știe ce eșecuri a avut în dragoste autorul.

După cele trei capitole vaste urmează și secțiunea "Alte eseuri înrudite" ce sunt scurte și bineînțeles tot despre același sentiment.