Jose Saramago - Eseu despre luciditate

Saramago reușește să ne fascineze cu al său „Eseu despre orbire”, însă nu acesta avea să fie apogeul talentului de care dă dovadă portughezul. Dacă în „Eseu despre orbire”, Saramago vorbește despre o molimă ciudată care pune stăpânire pe omenire, nici de această dată lucrurile nu stau diferit. Avem de a face acum cu o adevărată revoltă a populației, care se afla într-un moment de cotitură. În fața unui tur al alegerilor se petrec lucruri stranii, iar cetățenii își votează favoriții în alb. La finele procesului, voturile nu pot fi numărate, iar evenimentul se reprogramează, țara fiind pusă pe seama unui boicot al opoziției. Când a două oară se petrece același lucru, societatea care într-o stare de letargie ciudată, iar oamenii sunt cuprinși de spaime și frici ascunse. În universul lui, Saramago își construiește personajele după bunul plac, iar cititorul este prins într-o rocadă ciudată, fără cale de întoarcere. Aici, în nebunia aceasta izbucnită din senin, nimeni nu este corect și fiecare ascunde un secret teribil. Lumea distopică imaginată de Saramago debutează lent, dar pe parcurs se petrec tot soiul de eveniment care destabilizează firul epic.

Urmărim, așadar, o incursiune fără precedent, o luptă ciudată pentru eliberare și, totodată, pentru o democrație imaginară. Această închipuire cu tentă politică îl transformă pe Saramago într-un adevărat maestru. Într-un oraș fără nume, dominat de un guvern ale cărui planuri nu reușesc sub nicio formă, oamenii își pierd răbdarea și, mai apoi, mințile. Eseul lui Jose Saramago poate fi privit cumva că o frescă a societății, ca o poveste despre viața în democrație, însă, la o analiză mai atentă, înțelegem că subiectul este mult mai profund. Așadar, portughezul conturează intriga într-un fel aparte și putem afirma, fără teama de a greși, că romanul este o continuare a eseului despre orbire. Este impresionant să observi cum mai mulți oameni se comportă asemenea unui organism guvernat de o clasă politică coruptă, dar încă nealeasă.

Guvernul lui Saramago se simte trădat și caută cumva țapul ispășitor în această situație. De aici înainte pornește o întreagă urmărire asupra cetățenilor, o urmărire care nu se va sfârși niciodată. Romanul este palpitant și greu de înțeles la prima răsfoire, dar apoi devine captivant și cu greu îl vom lăsa din mână. Ironic sau nu, luciditatea nu există în mințile cetățenilor acestui oraș fără nume, ba chiar pare imposibil de găsit. Saramago este un adevărat maestru al descrierilor și reușește să stârnească interesul publicului.

Romanul ajunge rapid pe piața de carte din întreaga lume, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Polirom (2008), Polirom (2014).