Josef Toman - Dupa noi, potopul

Josef Toman, născut la 6 aprilie 1899, în Praga, a fost un scriitor, poet și dramaturg ceh. Și-a început cariera literară la începutul anilor 1920, publicând într-o serie de ziare și reviste ale vremii, precum "Cesta", "Lumír".

Cartea "După noi, potopul", publicată pentru prima oară în anul 1963, este o vastă frescă a Romei Imperiale, având ca puncte centrale vitejia, ambiția și trădarea din timpul domniei împăraților români Tiberius și Caligula. Imperiul Roman a avut la conducerea sa și domnitori nepregătiți, care l-au pus în fața unor crize care i-au adus în cele din urmă și sfârșitul, printre ei numărându-se și Tiberiu și Caligula. Tiberiu a fost un conducător autocrat, în ciuda unui început promițător, atunci când părea a fi înțelept și decisiv, în final adevăratul său caracter a ieșit la iveală, provocând teroare și represiune poporului Romei, ordonând moartea lui Postumus, principalul său rival. Brutalitate sa a devenit evidentă la sfârșitul domniei sale. Caligula, cel care i-a urmat lui Tiberiu, al treilea conducător al Imperiului Roman, a fost considerat a fi un nou început după domnia crudă și ineficientă a lui Tiberiu. La început, a fost generos și înțelept, ajungând foarte curând să irosească resursele prețioase ale Romei, fiind cunoscut și pentru pofta de sânge și modul în care alegea să rezolve problemele Imperiului, crezându-se că ar fi fost implicat chiar și în moartea împăratului Tiberiu. Romanul scris de Josef Toman este amplu, fiind împărțit în 60 de capitole, acțiunea plasându-se între anii 37 și 39 d.Hr. Printre eroii cărții se numără: Lucius Geminius Curion, Fabius Scaura, împletindu-se și cu destinele unor oameni istorici adevărați, și anume Tiberius, Caligula, filosoful Seneca, Naevius Macro - comandantul gărzii pretoriene, etc. Lucius și Fabius s-au întors la Roma în ultimul an al domniei lui Tiberiu, primul fiind trimis al Siriei, iar al doilea aflându-se în exil. Toman folosește la construirea romanului său instrumentele tradiționale de narațiune și construcție ale unui roman istoric realist, străduindu-se să surprindă cât mai fidel evenimentele vremii și, în același timp, să construiască o intrigă atractivă. Romanul istoric este acel tip de roman în care complotul fictiv are loc în cadrul unor evenimente istorice reale particulare. Cititorul unui astfel de roman este transpus imaginar într-o lume pre-existentă conținutului textual citit, autorul cercetând foarte atent cronicile și documentele care atestă întâmplările vremii, înaintea scrierii unui astfel de roman. Desfășurarea poveștii în două zone paralele, care se ating sau se intersectează în anumite momente cheie, îi permit autorului să prezinte o imagine panoramică atât a Romei patriciene, cât și a oamenilor de rând. Povestea trădării lui Lucio contrastează cu cea a rebeliunii lui Fabio; constrastul moral fiind susținut și de diferența de statut social, având ca scop documentarea superiorității umane a claselor inferioare asupra elitelor conducătoare. În roman, filosoful Seneca are trăsăturile unui intelectual nobil, ale cărui principii morale eșuează atunci când se confruntă cu viață reală. Povestea lui Toman se bazează, în principal, pe componente fictive și descriptive, evocatoare; problemele ideologice reflectându-se mai degrabă în acțiunile personajelor decât în considerații explicite. În timp ce limbajul naratorului și dialogurile personajelor din cercurile superioare păstrează o normă literară, în conversațiile celor din clasa inferioară, autorul folosește pe scară largă expresii nonliterare și vulgare. La redactarea romanului său, Toman s-a inspirat din scrierile a doi istorici romani, și anume Tacita și Suetonia, de la ei preluând nu doar detalii despre personaje, cât și povești specifice din viața împăraților Tiberius și Caligula.

Cartea "După noi, potopul" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Editura pentru Literatura Universala (1967), Editura pentru Literatura Universala (1968) și Minerva (1971).