Jostein Gaarder - Lumea Sofiei

Romanul norvegianului Gaarder apare pentru întâia oară în 1991 și înregistrează un succes răsunător pe piața de carte internațională, fiind tradus în 53 de limbi. Scris original în limba norvegiană este primul roman care se vinde în peste treizeci de milioane de copii în exteriorul Norvegiei.

În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Univers (2006/2013/1997/2004).

Amestecul straniu dintre cultură și snobism dintre vis si realitate este elementul declanșator al acțiunii cărții. Este impropriu să spunem că opera filozofului are o acțiune propriu-zisă sau complexă, căci acesta prezintă o înșiruire de evenimente, conectate la un moment dat. Eroina cărții este Sofia, o adolescentă inteligentă, inițiată în tainele lumii de maestra sa, doamna Hilde. Curios sau nu, această Hilde devine un alter ego al personajului principal, iar influența sa sporește progresiv pe parcursul romanului.

Gaarder nu oferă prea multe detalii despre Sofi, ci ne-o expune direct într-o lumină pozitivă, dar misterioasă. Interesele tinerei se învârt în jurul filosofiei, artei și culturii, dar nu urmăresc un obiectiv clar. Sofia vrea să fie atotștiutoare, să stăpânească domenii vaste și să își depășească astfel condiția mediocră. Întreg manuscrisul este o călătorie de cunoașterea, dar, mai ales de autocunoaștere și autodepășire a Sofiei.

Astfel, adolescenta trăiește experiențe extraordinare, înțelege originile lumii, anumite taine ale culturii orientale ori își pune întrebări despre formarea marilor religii ale pământului. Din umbră, această Hilde o asistă și călăuzește, o îndrumă, o sprijină sau o întoarce din drum.

Nicăieri însă nu ne este clarificat cine este mai exact maestra și care îi sunt intențiile în raport cu eleva sa. Analizate în oglindă, cele doua sunt atât de diferite încât ne întrebăm cum rezistă relația lor de interdependență.

Gaarder reușește să creioneze o Sofiei originală, deși aflată sub puternica influență a Hildei.

Mai târziu, intriga se complică, deși urmărește aceeași direcție și nu prezintă salturi bruște. Treptat, ajungem să ne îndoim de veridicitatea personajului întruchipat de Hilda, ba chiar îi punem la îndoială acțiunile. Este această Hilda doar un produs al imaginației? Oare a reușit Sofia să atingă nivelul suprem de cunoaștere și va fi capabilă să își lase în urmă acești pioni de sprijin?

Peste aceste întrebări apar altele, iar răspunderile nu se ivesc de nicăieri. Gaarder portretizează o lume aproape imposibilă, iar nimeni nu este vine pare a fi. Cartea în sine este o alegorie nemaipomenită adusă lumii, o prezentare fabuloasă a acestui turn Babel în care am alunecat cu toții, cu sau fără voia noastră. Călătoria Sofiei este îndelungată, dar magistrală și se întinde de la Grecia Antică până Iluminismul timpuriu și Epoca Renașterii.