Juan Rulfo - Campul in flacari

Pedro Paramo sau Cocoșul de aur sunt doar două dintre zecile de romane pe care Juan Rulfo le-a scria. Din păcate nu multe au fost traduse în limba română dar așteptăm entuziasmați acest lucru. S-a născut pe 16 mai 1917 într-un orășel mexican în familia unui colonel guvernamental. Totuși copilăria sa nu a fost una prea fericită pentru că părinții săi au decedat destul de repede și a rămas în grija bunicilor. A încercat mai multe drumuri în viață, contabil, militar și chiar funcționar la primărie, însă nici una dintre aceste meserii nu a reușit să îl satisfacă. A fost pasionat de fotografie și de-a lungul vieții sale a realizat peste 6000 de ilustrate ale Mexicului însă nici asta nu avea să îi aducă prea mulți bani. În 1944 fondează jurnalul literar Pan și începe să atragă atenția criticilor, astfel primește o bursă susținută de Fundația Rockefeller și va scrie două romane și o colecție de povestiri. Prima dintre ele va fi colecția "Câmpul în flăcări" ce a fost publicată pentru prima dată la editura mexicană Fondo de Cultura Economica în anul 1953. În limba română apare în 2022 la editura Curtea Veche.

Revoluția din 1910, emigrarea, sărăcia sau agricultura sunt doar câteva dintre temele pe care autorul le abordează în cele 17 povești. Nu o să vă spun despre toate, pentru că asta ar însemna să vă dezvălui câteva secrete, însă voi alege câteva pentru a vă face o idee despre ce este vorba. "Suntem foarte săraci" începe cu o ploaie puternică ce a stricat toate recoltele și a distrus economia familiilor din acel sat. Cea mai afectată a fost Tacha, sora naratorului, ce și-a pierdut vaca pe nume Serpentina în vuietele râului. Animalul era singura șansă să se căsătorească cu un bărbat ce o ducea mult mai bine ca ea și de asemenea o sursă de hrană. Părinții au început să se îngrijoreze pentru că nu voiau ca și ea, la fel ca surorile sale, să ajungă în brațele unor bărbați răi și să fie obligată să își abandoneze familia. "În zori" descrie dimineață Sfântului Gavril. Era ceață și frig și trebuia să îl urmărească pe un bărbat ce a fost acuzat de crimă. Totul se întâmplase în casa angajoturlui său iar el fiind constant acolo, era principalul suspect. "Nu auzi câinii lătrând?" este călătoria unui tată și a fiului său pe un câmp. Merseseră mult și sperau să găsească cât mai repede un oraș însă speranța începea să se scurgă. La un moment dat copilul voia să cedeze și să rămână acolo unde e pe veci, în pustietate, întuneric și sărăcie însă tatăl său îi spune că se aud câini în depărtare și asta înseamnă că umanitatea este la doar câțiva pași. În "Ziua prăbușirii" avem de a face cu un narator tăcut. Acesta ne povestește discuția dintre doi bătrâni după ce clădirile s-au prăbușit. În loc să orăcăie și să înjure guvernul, ei căutau o soluție optimă pentru a repara toate stricăciunile și asta dădea o licărire în sufletul bărbatului că mai există o șansă la bunăstare.