Juan Valera - Juanita

Juan Valera, născut la 18 octombrie 1824, a fost un scriitor și politician spaniol. În romanele sale se realizează o analiză psihologică profundă a personajelor, in special a femeilor. El s-a opus mereu narațiunii naturaliste, susținând ca romanul este o altă formă de poezie.

Cartea "Juanita", publicată pentru prima oară în anul 1895, spune povestea de dragoste dintre o tânără curajoasă și hotărâtă, și un bărbat renumit în Villalegre, micul oraș spaniol în care se desfășoară povestea, Don Paco. Ei se luptă cu nenumărate prejudecați, în calea fericirii lor stând: diferență mare de vârstă dintre ei, de aproximativ 30 de ani, ipocrizia socială a vremii, adânc înrădăcinată în religie, dar și ierahia socială, povestea loc de dragoste desfășurându-se într-un loc foarte conservator și evlavios. Romanul este încărcat cu momente de gelozie, invidie, dragoste, pasiune, putin din toate, în așa fel încât cititorul să nu simtă când se apropie de finalul cărții.

În povestea sa, Valera recreează o atmosferă arcadiană, făurită cu amintirile sale din adolescență și tinerețe, cu un amestec de limbaj cultivat și colocvial, care face lectura foarte plăcută. Romanul conține elemente din toate tendințele narative ale secolului al XIX-lea, cu preponderență umorul, sub forma ironiei, a sarcasmului, transformându-l într-o lucrare idilică, veselă. Acesta respectă, mai presus de orice, singurul percept, nesupus epocilor, la care Valera a subscris fără rezerve: romanul trebuie să fie independent de orice ideologie sau îndrumare intelectuală, astfel încât să-și păstreze natura de operă în toată puritatea sa, de artă autonomă - adică artă făcută de dragul artei, atât de perfect definită și dezvoltată în opera critică a lui Valera - autor care a abordat cu succes toate genurile narative.

Pacea care domnea în orașul liniștit este ușor tulburată în momentul în care Don Paco, funcționar al primăriei și mâna dreaptă a șefului Andres Rubio, se îndrăgostește de Juanita. La început, fata este puțin reticentă din cauza diferenței de vârstă, în cele din urmă lăsându-se cucerită de virtuțile erudite ale pețitorului ei. Povestea de dragoste dintre Juanita și Don Paco ridică problema iubirii romantice dintre doi oameni între care există o diferență destul de mare de vârstă, atât de mare încât îi separă câteva generații.

Modul în care societatea vede diferența de vârstă s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului și, în funcție de vârsta bărbatului, poate implica chiar mari întrebări morale. În primă fază, se pune problema care este limita în funcție de care se poate considera că o diferență de vârstă depășește ceea ce este moral permis? Fără îndoială, subiectul este strâns legat de concepția idealului iubirii în cuplu, și realizarea lui prin căsătorie, viața comună și conviețuirea fiind aspecte care tind să fie considerate mai accesibile atunci când cei doi soți au vârste apropiate. Dintr-o altă perspectivă, relația dintre Juanita și Don Paco este afectată și de inegalitate socială, dat fiind că Juanita este fiica unei mame singure, muncitoare, care, deși a câștigat semnificativ muncind, din cauza ostilității sociale, ea nu a putut să urce într-o clasă socială superioară. Personajele romanului, în special Juanita, sunt extrem de îngrijorate de respingerea socială pe care ar genera-o căsătoria dintre cei doi. Problema care se ridca în privința diferenței de vârstă fiind legată, în mod constant, de răspunsul negativ pe care l-ar genera în opinia socială, și nu de o incompatibilitate reală care ar decurge în urma acelei diferențe.

Cartea "Juanita", se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Univers (1988) și Paralela 45 (2002).