Juan Valera - Pepita Jimenez

Juan Valera, născut în Cabra (Spania), pe 18 octombrie, a fost un autor, diplomat și politician spaniol. Cea mai cunoscută lucrare a sa "Pepita Jimenez", tradusă în mai multe limbi, portretizează realizarea treptată a unui tânăr seminarist a vanității goale a vocației sale, totul culminând cu un deznodământ zdrobitor. Printre romanele publicate de Valera se numără și "Las ilusions del doctor Faustino", "El comendador Mendoza", "Pasarse de listo" și "Doña Luz".

Cartea "Pepita Jimenez", publicată pentru prima oară în anul 1874, este o lucrare fundamentală pentru literatura spaniolă a vremii, fiind un roman care tratează trecerea de la iubirea religioasă, mistică, la iubirea hedonistă seculară. Acțiunea este plasată în Spania, în anii 1800, într-un oraș din regiunea Andaluzia, acolo unde Luis, în vârstă de 20 de ani, sosește pentru a petrece puțin timp cu tatăl său, moment în care o întâlnește pe Pepita Jimenez, o văduvă de doar 20 de ani, frumoasă și cu o avere moștenită de la defunctul său soț, un bărbat în vârstă de 88 de ani. Pepita este o fată blondă, frumoasă, cu doi ochi verzi fascinanți. S-a născut săracă, dar în adolescență a cunoscut un bărbat de 80 de ani cu care s-a și căsătorit, dar care a murit la trei ani de la nunta lor. Povestea începe în momentul în care Pepita era deja văduvă, fiind o femeie frumoasă și bogată, nu duce lipsă de pretendenți, unul dintre ei fiind și Don Pedro, un bărbat bogat, care are un copil, pe Luis, care urmeza să devină preot.

În prima parte a romanului, Don Luis de Vargas, un aspirant la cleric, îi scrie unchiului, starețului și mentorului său. În scrisorile sale, el descrie vizita și experiențele pe care le are în casa tatălui său, vorbind despre viața de zi cu zi, despre modul în care relația dintre protagoniști devine mai intimă, toate acestea fiind spuse cu un limbaj foarte atent, cu multiple referiri la lucrări teologice și antice, acreditând dorința enciclopedică pe care autorul vrea să o transmită în operele sale. A doua parte a romanului este o poveste de dragoste, iar a treia conține scrisorile trimise de tatăl lui Luis fratelui său, povestindu-i ultimele noutăți din viața lui. O astfel de structură a romanului îi permite autorului să dea mai multă profunzime fiecăruia dintre personajele sale, punând la îndoială motivațiile și personalitățile acestora. Dincolo de structura sa, stilul de scriere al lui Valera denotă multă putere. Poetic și elegant, autorul reușește să transcrie izbucnirea violentă de pasiuni, și uneori sentimente contradictorii, a personajelor sale, jonglând constant între o forță neîngrădită și o moliciune destul de subtilă - un echilibru care redă perfect vârtejul de emoții care vin odată cu dragostea. Povestea este una simplă, însă e precum o tornadă de emoții, bine concepută, în care dragostea pentru divinitate trebuie să lupte împotriva dragostei trupești, fiind atât de captivantă încât cititorul este ținut cu sufletul la gură până la finalul ei.

Cartea "Pepita Jimenez" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Minerva (1970), Leda (2004) și La Spiga Languages (2005).