Jules Renard, celebru scriitor francez care avea să dea viață uneia dintre cele mai cunoscute scrieri ale copilăriei, „Morcoveață".
Cartea apare pentru prima dată în 1894 și va fi folosită, mai târziu, pentru desene animate, piese de teatru și filme de scurt metraj. Studiourile Disnay vor obține încasări record după realizarea peliculei cu același nume. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Regis (2019), Spot (1991), Andreas (2012), Ion Creangă (1970), Tineretului (1960).
Povestea lui Morcoveață, băiatul oropsit și neîndreptățit de familie este de o sensibilitate aparte. Tulburător, destinul lui Morcoveață, este descris cu o precizie magistrală de Renard, care pune accent deosebit pe relația deficitară a băiatului cu părinții săi.
Neiubit, neînțeles și lăsat de izbeliște, băiatul își petrece zilele între școala și căminul deloc primitor. Autorul surprinde moravurile vremii și evocă lumea exterioară prin intermediul personajului său. Copil sensibil, înzestrat cu o inteligență nativă formidabilă, Morcoveață este un neadaptat. Familia nu îi este alături, căci el, spre deosebire de restul copiilor, este diferit.
Cartea ne poartă înapoi în timp, în vremea copilăriei, la casa părintelui, amintindu-ne poznele săvârșite și trezind nostalgia demult apusă. Pășim alături de Morcoveață pe cărări uitate, trăim primele emoții la școală, ne împrietenim cu ceilalți copii, ne întristăm din nimicuri, ne bucurăm pentru mărunțișuri de toate felurile, ne certăm cu adulții, luptăm împotriva ideilor aparent absurde ale celor mari și luam parte la incursiunea fascinantă a unui copil în lumea adulților.
Morcoveață este personajul legendar al copilăriei noastre, în povestea lui ne regăsim. Deseori, avem tendința de a-l compara cu legendarul Pinocchio, dar diferența dintre cei doi este colosală. Căci, Morcoveață este real, zămislit din carne și oase, fiul a doi părinți nepăsători, prietenul unor copii năzdravani, elevul unor dascăli sumbri și nedrepți. Băiatul pornește într-o călătorie deosebită către sine, încercând să cunoască lumea din jur și să se adapteze, deși acest lucru i se pare imposibil.
Renard ne copleșește cu istorisirea atât de sensibilă, ne fascinează cu descrieri amănunțite și ne amuză cu situații apărute dintr-o dată.
Scriitorul realizează portretul moral al personajului, dar are grijă să îi contureze frumos și fizicul. Celelalte personaje care îmbogățesc cadrul sunt mai mult decorative, căci acțiunea se desfășoară în jurul băiatului, fără a lăsa loc pentru dezvoltarea altor fire narative. Imaginea părinților este evidențiată doar în partea de început a operei, ulterior aceștia părăsesc scena, dar vom regăsi trimiteri către spațiul familial pe întreg parcursul romanului.
Deși este un roman destinat copiilor, poate reprezenta o adevărată lecție de morală pentru orice adult. Opera are caracter educativ, iar relația dintre băiat și familia sa poate fi intens dezbătută și pe îndelete analizată.