Romanul “Doctor Ox”, “Le Docteur Ox”, în limba franceză, de Jules Verne, a apărut în anul 1874 la editura Hetzel, din Paris, însă scrierile inițiale au fost publicate în binecunoscuta revistă dedicată copiilor “Magasin d'éducation et de recreation”.
Romanul poate fi categorisit și ca o culegere de povestiri, având în vedere că în volum sunt prezentate patru povestiri în stilul fantastic, stil scos în evidență de autorul francez.
În România opera apare în anul 1930, la editura Socec, din București, fiind tradusă de Bogdan Z. Cosmin și făcând parte din colecția Călătorii extraordinare.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Știința și tehnica, din colecția Povestiri Științifico Fantastice, 1973, în format broșat, editura Ion Creangă, din colecția Jules Verne, 1975, în format cartonat, editura Corint, 2003, în format broșat sau editura Adevărul Holding, din colecția Jules Verne, 2010, în format cartonat.
Printre operele de seamă ale lui Jules Verne putem aminti: “O călătorie spre centrul pământului”, 1864, “Copiii căpitanului Grant”, 1967, “Douăzeci de mii de leghe sub mări”, 1869 și 1870 sau “Ocolul Pământului în optzeci de zile”, 1874.
Romanul “Doctor Ox” este lansat sub această denumire, chiar dacă în această așa zisă culegere, apar patru povestiri care nu au legătură cu titlul operei.
Enumerându-le, povestirile se numesc “O fantezie a doctorului Ox”, “Maestrul Zacharius, sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul”, “O iarnă printre ghețari” și “O dramă în văzduh”.
Pe lângă toate aceste povestiri, culegerea mai prezintă un text scris de fratele lui Jules Verne, operă intitulată “Quarantième ascension du Mont-Blanc”, “Cea de-a 40-a ascensiune pe Mont-Blanc”.
Jules Verne, având parcă în minte acțiunile viitoare pe care statele lumii le vor lansa, scoate în prim plan o idee, la început umoristică, în care vorbește despre manipularea maselor, o manipulare care este și astăzi un subiect fierbinte în context mondial.
Astfel, povestea se axează pe ideea distribuirii unei arme chimice, în speță, a distribuirii unui gaz, de către un anume doctor Ox, o armă care nu poate fi văzută, dar care duce la efecte devastatoare.
Arma este introdusă inteligent prin sistemul de iluminat stradal dintr-un orășel din Flandra, acest gaz fiind pompat prin intermediul unei uzine care se prelungește până prin labirintul din spatele iluminatului stradal.
Doctorul Ox, ajutat de asistentul lui Gedeon Ygène, dau drumul acestui experiment, oferindu-le oamenilor din oraș promisiuni, însă, în scurt timp tot acest experiment bazat de pe electroliză, prin care oxigenul era separat de hidrogen, duce la o mărire a cantității de oxigen din aer și implicit la un dezechilibru atmosferic.
Tot acest dezechilibru, duce la o creștere rapidă a plantelor, dar și la o agresivitate din parte animalelor și a oamenilor, agresivitate care duce la un război între două orașe vecine.
Interesant este faptul că toată această viziune a lui Jules Verne are repercursiuni astăzi asupra noastră, chiar dacă într-o oarecare măsură, un anume război economic în care se apelează la arme invizibile este la mare căutare în contextul global actual.
Opera a fost ecranizată în anul 2004, fiind regizată de Philippe Béziat și avându-i în prim plan pe actorii Christophe Crapez, în rolul doctorului Oz și pe Emmanuelle Goizé, în rolul lui Gedeon Ygène.