Jules Verne - Doi ani de vacanta

Romanul de aventuri „Doi ani de vacanță” al scriitorului francez Jules Verne a fost publicat în 1888, mai întâi în revista Magasin d'Éducation et de Récréation și apoi în volum separat. Romanul s-a bucurat de un mare succes, la fel ca multe dintre romanele autorului. Opera acestuia a fost tradusă în peste 140 de limbi, Jules Verne ocupând al doilea loc, după Agatha Christie, în clasamentul celor mai traduși autori.

„Doi ani de vacanță” a apărut în mai multe ediții în România, cele mai cunoscute fiind cele de la editura Ion Creangă sau Adevărul. Acestea, precum și edițiile aparținând altor edituri, se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

Acțiunea romanului scriitorului francez se petrece în anul 1860 și urmărește aventurile unui grup de cincisprezece copii, apropiați ca vârstă (între 8 și 14 ani). Gordon este singurul din Statele Unite ale Americii, frații Briant și Jack singurii din Franța, restul fiind din Marea Britanie: Doniphan, Baxter, Garnet, Webb, Service, Wilcox, Cross, Jenkins, Inverson, Dole, Costar. Aflăm din primele pagini că ei se îmbarcă pe nava Sloughi din Noua Zeelandă pentru o vacanță de șase săptămâni. Însă o furtună se stârnește din senin și nava naufragiază undeva în Oceanul Pacific. Grupul de băieți ajunge astfel pe o insulă pustie, pe care o denumesc „Insula Chairman”, după Institutul Chairman din Auckland unde erau elevi. Ei reușesc să se organizeze rapid și să pună la cale un plan. Astfel, patru dintre băieți pleacă să cerceteze zona și aici avem parte de clasicele descrieri ale lui Jules Verne ale locurilor exotice, însă apar primele semne ale neînțelegerilor. Copiii realizează că au mai fost și alți oameni pe insulă atunci când găsesc rămășițe umane în apropiere de peșteră. Ei găsesc și câteva obiecte, printre care și o hartă care îi ajută să cunoască mai bine insula. Când nava începe să se degradeze, ei decid să se mute în peșteră și contribuie cu toții la amenajarea ei. Schimbările aduse peșterii sunt benefice și aceasta devine o adevărată locuință. Băieții cultivă pământul și încep să crească animale. Ei își fac provizii pe parcursul verii și chiar organizează alegeri. Gordon este primul președinte, iar după un an, la terminarea mandatului, acesta este înlocuit de Briant. Între Briant și Doniphan apar neînțelegeri, întrucât Doniphan este înfrânt la alegeri și nu dorește să se subordoneze adversarului său. Doniphan îi părăsește, în cele din urmă, și i se alătură Wilcox, Cross și Webb. Însă atunci când pe insulă ajunge nava unor tâlhari, băieții își unesc forțele pentru a-i înfrânge. Ajutați de doi membri ai echipajului tâlharilor, copiii reușesc să câștige și preiau controlul navei. După doi ani, se întorc din nou acasă, iar povestea lor devine cunoscută în întreaga lume.

În prefața cărții, Jules Verne mărturisește că ceea ce își dorește este să demostreze lumii că un copil este capabil de mari fapte de vitejie atunci când se găsește într-o situație dificilă. Într-adevăr, „Doi ani de vacanță” ne arată că un grup de copii pot fi maturi și pot să găsească soluții la probleme cu care nu s-au mai confruntat înainte. Ei lasă de o parte rivalitățile atunci când sunt atacați și reușesc să învingă și să ajungă din nou alături de familiile lor. Povestea lor a inspirat mai mulți regizori, și amintim aici filmul regizat de Claude Desailly, Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu în 1974. „Doi ani de vacanță” a fost, de asemenea, o sursă de inspirație pentru câștigătorul premiului Nobel, William Golding, în celebrul său roman „Împăratul muștelor.”