Jules Verne - Naufragiatii de pe Jonathan

Jules Verne, născut la 8 februarie 1828 în Nantes, Franța, și decedat la 24 martie 1905 în Amiens, Franța, a fost un prolific scriitor francez cunoscut pentru operele sale din genul științifico-fantastic și aventură. Jules Gabriel Verne s-a născut într-o familie de avocați din Nantes, Franța, și a studiat dreptul la Paris. Cu toate acestea, a renunțat la cariera juridică pentru a se dedica scrisului și literaturii.

Primele sale scrieri au inclus piese de teatru și lucrări pentru diverse reviste. În 1863, a debutat cu romanul "Cinci săptămâni în balon" ("Cinq Semaines en Ballon"), marcând începutul său în genul științifico-fantastic. Jules Verne a devenit celebru în special pentru seria sa de romane "Extraordinarele călătorii ale lui Jules Verne" ("Voyages Extraordinaires"), care include lucrări precum "20.000 de leghe sub mări," "Călătorie spre centrul Pământului," "Insula misterioasă," și "În jurul lumii în 80 de zile."

Operele sale au avut o influență semnificativă asupra literaturii speculative și a anticipației științifice, iar moștenirea sa continuă să se resimtă în prezent. Jules Verne s-a căsătorit cu Honorine de Viane Morel în 1857 și au avut un fiu, Michel. A trăit o mare parte a vieții sale în orașul Amiens, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții. A decedat la vârsta de 77 de ani la Amiens, Franța, la 24 martie 1905. Moștenirea sa literară rămâne puternică, iar operele sale sunt traduse și adaptate în diverse medii artistice, consolidându-l ca unul dintre cei mai influenți scriitori ai literaturii științifico-fantastice din secolul al XIX-lea.

"Naufragiații de pe Jonathan" este un roman scris de Jules Verne și publicat în 1909, postum, după moartea autorului. Povestea începe cu scufundarea navei Jonathan într-un accident la începutul anului 1827. Cinci supraviețuitori ajung pe o insulă aparent nelocuită din Pacific.

Cei cinci naufragiați sunt Cyrus Smith, un inginer, Gideon Spilett, un reporter, Harbert Brown, un tânăr, Pencroff, un marinar, și Top, câinele lui Harbert. Aceștia își unesc forțele pentru a supraviețui și pentru a transforma insula într-un loc prosper. Descoperă o peșteră subterană și își construiesc o casă, devenind în cele din urmă "stăpânii" insulei.

Ei găsesc echipament și resurse de pe nava lor scufundată și reușesc să facă diferite invenții și descoperiri științifice folosind cunoștințele lor variate. Naufragiații sunt capabili să comunice cu lumea exterioară folosind o balonul improvizat și descoperă că insula aparține unei arhipelag din Noua Zelandă.

De-a lungul cărții, se confruntă cu diferite provocări, inclusiv întâlnirea cu localnici ostili. În cele din urmă, sunt salvați de un vas american. Povestea subliniază ingeniozitatea și determinarea umană în fața adversităților și evidențiază colaborarea dintre oameni în vederea supraviețuirii.

"Naufragiații de pe Jonathan" de Jules Verne a fost bine primită de cititori și critici, deși a fost publicată postum și a fost completată și editată de alți autori după moartea lui Verne. Cartea păstrează spiritul aventurii și imaginației caracteristice lui Jules Verne, cu descrieri bogate ale insulei și eforturile naufragiaților de a supraviețui. Personajele sunt bine conturate, iar evoluția lor și relațiile dintre ele au fost apreciate. În linia tradiției lui Verne, cartea include inovații științifice și tehnologice, evidențiind ingeniozitatea personajelor. Finalul este îmbucurător, cu salvarea naufragiaților și întoarcerea lor acasă. Stilul specific al lui Verne, care combină aventura cu elemente științifice și tehnologice, a fost subliniat și apreciat, contribuind la încadrarea cărții în canonul vernian. Evaluarea cărții poate varia în funcție de preferințele individuale ale cititorilor, iar unii pot găsi anumite aspecte ale poveștii previzibile sau mai puțin captivante.

"Naufragiații de pe Jonathan" de Jules Verne a fost publicată postum, prima ediție apărând în anul 1909 la editura Pierre-Jules Hetzel.

Cartea poate fi găsită pe site-ul nostrum publicată de către: Editura ErcPress din anul 2011, Editura Lucman din anul 2005 și Editura Cugetarea din anul 1936.