Julio Cortazar - Sotron

Julio Cortázar s-a născut la 26 august 1914 în Ixelles, o comună din Bruxelles, Belgia. Potrivit biografului Miguel Herráez, părinţii săi, Julio José Cortázar şi María Herminia Descotte, erau cetăţeni argentinieni, iar tatăl său era ataşat la serviciul diplomatic argentinian din Belgia. La momentul nașterii lui Cortázar, Belgia a fost ocupată de trupele germane ale Kaiserului Wilhelm al II-lea. După sosirea trupelor germane în Belgia, Cortázar și familia sa s-au mutat la Zürich unde părinții Maríei Herminia, Victoria Gabel și Louis Descotte, așteptau pe teritoriul neutru. Grupul familiei și-a petrecut următorii doi ani în Elveția, mai întâi la Zürich, apoi la Geneva, înainte de a se muta pentru o scurtă perioadă la Barcelona. Cortázarii s-au stabilit în afara Buenos Aires până la sfârșitul anului 1919. Tatăl lui Cortázar a plecat când Julio avea șase ani, iar  apoi familia nu a mai luat contact cu el. Cortázar și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Banfield, o suburbie la sud de Buenos Aires, cu mama sa și sora mai mică. Casa din Banfield, cu curtea din spate, a fost o sursă de inspirație pentru unele dintre poveștile sale. În ciuda acestui fapt, într-o scrisoare adresată Graciela M. de Solá la 4 decembrie 1963, el a descris această perioadă a vieții sale ca fiind "plină de servitudine, atingere excesivă, tristețe teribilă și frecventă. El a fost un copil bolnav și și-a petrecut mare parte din copilărie în pat citind. Cortázar a obținut o calificare de profesor la vârsta de 18 ani. Mai târziu va urma studii superioare în filozofie și limbi străine la Universitatea din Buenos Aires, dar a plecat din motive financiare fără a primi o diplomă. Conform biografului Montes-Bradley, Cortázar a predat în cel puțin două licee în provincia Buenos Aires, una în orașul Chivilcoy, cealaltă în Bolivar. În 1938, folosind pseudonimul lui Julio Denis, el a publicat un volum de sonete, pe care le-a repudiat, spunând într-un interviu din 1977 pentru televiziunea spaniolă că publicarea a fost singura sa încălcare a principiului de a nu publica nicio carte până când nu a fost convins că ceea ce a fost scris în ele a fost ceea ce a vrut să spună. În 1944, el a devenit profesor de literatură franceză la „Universitatea Națională din Mendoza” în 1946. În 1949 a publicat o piesă de teatru, „Los Reyes (The Kings)”, bazată pe mitul lui Theseus și al Minotaurului. În 1980, Cortázar a ținut opt prelegeri la „Universitatea din California, Berkeley”. În 1951, Cortázar a emigrat în Franța, unde a locuit și a lucrat tot restul vieții sale, deși a călătorit mult. Din 1952 a lucrat din când în când pentru UNESCO ca traducător. Cortázar a scris numeroase povestiri, a publicat romane, poezie, dramă și diverse lucrări de non-ficțiune. Cortázar a murit la Paris în 1984 și este înmormântat în cimitirul Montparnasse. Cauza morții sale a fost leucemia, deși unele surse afirmă că a murit de SIDA ca urmare a unei transfuzii de sânge.

Cartea „Șotron” o regăsim azi la editurile ”Polirom” (2005, 2011, 2018) și „Univers” (1998). Acțiunea se învârte în jurul lui Horacio Oliveira, în „capitala dragostei” (Paris). Aici o întâlnește pe cea pe care o va iubi obsesiv până la refuz, Maga. Timpul se răsfiră printre întâlnirile periodice dintre cercul de prieteni, discuții pseudo-filosofice, ritmuri de jazz și infuzii de „maté” (băutură). Relația arzătoare dintre Oliveira și Maga nu durează prea mult și ia sfârșit odată cu tablourile de gelozie și sentimentul apăsător al ratării lui Oliveira. După despărțire se mută în Buenos Aires, unde Karma nu iartă și imaginea Magăi este prezentă cu el, prin soția celui mai bun prieten al său, Traveler. Cuprinși de vaporii alcoolului, ia naștere un triunghi amoros între ei. Oliveira nu își dorește altceva decât să reconstituie o iubire pierdută, încercând să creeze o copie fidelă. Prin banalul joc al copilăriei „șotron” se creează transferul de la o iubire la alta, de la un oraș la altul, practic dintr-o viață în alta. Metafora jocului exprimă „încarcerarea” sau „repetabilitata” vieții, lipsa învățării din greșeli. Finalul rămâne deschis.