Julius Evola (n. 1898 - d. 1974) a fost unul dintre cei mai neintelesi si controversati autori ai secolului XX. Nascut la Roma, Evola si-a inceput cautarea adevarului ca pictor dadaist si filosof idealist, dar a pierdut rapid gustul pentru modernism si a trecut la metafizica, religie si ocultism.

Julius Evola s-a nascut la Roma, dintr-o familie nobila siciliana. Fiind principalul reprezentant al traditiei interioare si ezoterice, el a lasat in urma o lucrare stralucitoare, care este urmata de o serie de carti despre budism, hinduism, yoga si filosofia orientala in general, in timp ce se adanceste in traditia ermetica, alchimie si spiritualism. Traditii antice care, impreuna cu mitologia greaca, romana si nord-europeana, pe care o percepe ca un fel de pre-istorie, ajung pana la naratiunile cavaleresti si oculte din Evul Mediu.

Opera sa filosofica vine sa completeze o serie de carti politice urmate si de o orientare spirituala si traditionala. Nucleul principal al acestor carti consta in trilogia Revoltei impotriva lumii moderne, Oamenii si ruinele si Calareste Tigrul. Cartile de mai sus ofera un manual de supravietuire aristocratilor sufletului timpurilor moderne pe care Evola, profund influentat de hinduism si teoria Yuga, il percepe ca fiind epoca intunecata (Kali Yuga), sfarsitul acestei civilizatii, declin si descompunere.

Dupa cum a recunoscut el insusi, parerile lui Evola sunt modelate de influenta lui Platon, a teoriei lui Nietzsche, a lui Otto Weininger si a teoriei bipolaritatii, precum si de cautarea metafizica a absolutului, exprimata in mod tragic de Μichel Staedter. De asemenea, este esentiala influenta lui Otto Braun, Meister Eckhart, Oswakd Splengler, precum si a marelui intelectual francez Rene Guenon.

Evola nu era doar un savant. Scrierile sale urmeaza o serie de poezii (Raaga Blanda, 1969), precum si piese de arta, care au influentat si curentul dadaismului din care face parte. In 1963, pentru prima data, o expozitie care cuprinde toate picturile sale are loc in galeria Medusa din Roma, cele mai multe dintre ele gasindu-se astazi fie in colectii private, fie in Galleria Nationale d’Arte Moderna din capitala italiana.

Mai mult decat atat, interventia lui Evola a fost activa in circumstantele politice de la acea vreme, care s-a exprimat printr-o opozitie atat fata de capitalismul american, cat si pentru bolsevismul vechii Uniuni Sovietice. Multi, datorita viziunilor sale aristocratice, s-au grabit sa-l judece cu eticheta intelectualului oficial al Miscarii Fasciste, lucru care a fost curand respins de discursul sau radical si eretic in legatura cu anunturile sale rebele. La scurt timp, numarul sau semestrial La Torre (1930) este proclamat ilegal chiar de Mussolini. In La Torre, Evola intra intr-o critica aspra asupra statutului politic al vremii, a relatiei sale cu biserica catolica, cu capitalul industrial si cu profilul ei populist cu masele largi.

Imediat dupa caderea fascismului si a capitularii italiene, se muta in partea de nord neocupata a Italiei Nationale, de unde viziteaza frecvent Germania si Austria. In martie 1945, in timp ce se bucura de plimbarile zilnice pe aleile din Viena, a fost ranit grav in timpul unui bombardament aliat, accident care a avut ca rezultat paralizarea de la talie in jos pentru restul celor 30 de ani din viata sa. In 1948 s-a intors in Italia, unde s-a dedicat in intregime compozitiei operei sale. Julius Evola a decedat la 11 iunie 1974 si a fost incinerat. Cenusa lui, dupa cum ceruse, a fost depusa pe varfurile Muntelui Rosa, pentru a putea continua acolo exercitiul sau preferat, alpinismul.

Opera : Individul si devenirea lumii (1926), Imperialismul pagan (1928), Masti si chipuri in spiritualismul contemporan (1932), Misterul Graalului (1937), Traditia hermetica (1931), Revolta impotriva lumii moderne (1934; a doua editie in 1951 si a treia editie in 1970), Oamenii si ruinele (1953), Yoga puterii. Eseu despre Tantre, Yoga secreta a puterilor divine (1949), Orientare (1950), Metafizica sexului (1958), Calareste Tigrul (1961).