Scriitor, jurnalist și dramaturg ceh, Karel Capek avea să urmeze cursurile celor mai prestigioase universități din Europa și să devină unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai țării sale. Scrie schițe și nuvele, apoi devine gazetar pentru una dintre cele mai cunoscute publicații din Praga. Este cu precădere interesat de istoria țării sale, de filosofie și de limbi străine. Lucrează o bună bucată de vreme la o gazetă locală, timp in care își obține diploma în filosofie cu o extraordinară teză despre pragmatism. Anul 1921 îl găsește în funcția de regizor al Teatrului din Praga, unde își va petrece o îndelungată perioadă. Aici își descoperă pasiunea pentru teatru și începe chiar să redacteze câteva piese valoroase.
După 1937 se axează îndeosebi pe romane și combină satira cu realismul, iar rezultatul va fi unul neașteptat de bun. Nu speră să reușească să își publice prea curând romanele, iar succesul pe care îl va înregistra lucrarea intitulată „Cartea apocrifelor” îl va lua prin surprindere.
„Meteorul” este una dintre cele mai interesante lucrări ale sale, apărută pentru întâia oară în anul 1934, este considerata lucrarea de căpătâi a cehului. Povestea debutează subit și înfățișează un episod dramatic. Fără vreo descriere in prealabil, Capek ne aruncă în mijlocul unei situații bizare. Fără vreo explicație oferită anterior, un om moare în urma prăbușirii unui avion, iar tragicul eveniment se petrece în fața a trei martori.
De aici înainte se dezlănțuie nebunia. Fiecare martor al evenimentului are o explicație diferită cu privire la cele petrecute. Astfel, autorul reușește într-o manieră inegalabilă sa surprindă tot soiul de reacții și să contureze percepțiile diferite ale indivizilor. Combinând satira cu umorul, Capek realizează o alegorie incredibilă asupra vieții și asupra minții umane. Personajele sale sunt cumva angrenate într-o luptă pentru a descoperi adevărul, însă nu au nici un fel de informații despre defunct ori despre viața anterioară a acestuia. Tot ce au la îndemână este un cadavru, o aeronavă avariată și propriile minți. Astfel, cei trei încearcă să reconstruiască episodul accidentului și să cunoască mai bine victima.
Într-o manieră deosebită, Capek redă câteva dialoguri de-a dreptul hilare, accentuând discrepanța dintre personaje și expunând viziunea acestora despre moarte. Pe alocuri, vom observa subiectivismul cehului și vom înțelege manieră sa de a privi oamenii și faptele acestora.
Curios sau nu, finalul romanului nu este prea deslușit, cumva nici misterul nu va fi elucidat, dar cititorul este uimit de puterea de reflecție a scriitorului. Romanul prinde rapid la public, iar la câteva săptămâni de la apariție va fi tradus în mai multe limbi străine și distribuit masiv în Europa. În rafturile anticariatului nostru romanul se regăsește în varianta publicată de Editura pentru Literatură Universală (1967).