Karl Leonhard, născut pe 21 martie 1904, a fost un psihiatru german, student și colaborator al lui Karl Kleist - inventatorul termenilor "unipolar" și "bipolar", utilizați acum în conceptele de depresie unipolară și tulburare bipolară. În timpul vieții, a intervievat peste 2000 de pacienți psihotici, dezvoltând un sistem de clasificare foarte diferențiat pentru psihozele endogene. S-a concentrat pe rafinarea descrierilor clinice ale lui Kleist, orientându-se spre genetică în căutarea ipotezelor etiologice. Lucrările lui Leonhard, publicate inițial doar în limba germană, au fost în mare măsură ignorate în psihiatria americană, până în anul 1979, atunci când traducerea monografiei sale a atras atenția Universității Washington, dar și a altor departamente de psihiatrie orientate spre diagnostic.
Cartea "Personalități accentuate în viață și în literatură", publicată pentru prima oară în anul 1968, aduce în dificila problemă a personalității umane punctul de vedere al unui psihiatru. Omul este unic, nicio personalitate nefiind ca o alta, însă unii indivizi au caracteristici care ies din comun, la aceștia referindu-se Leonhard atunci când vorbește despre personalitățile accentuate. În prima parte a cărții, autorul realizează o clasificare a trăsăturilor accentuate ale personalității omenești, descriind rând pe rând acele trăsături caracteristice ale individului care, atunci când sunt mai pronunțate, îl situează pe acesta deasupra mediei obișnuite. În această primă parte a lucrării sale, autorul utilizează pentru studiul personalității un material propriu, prezentând doar cazuri examinate de el și de colaboratorii lui. Cu un simt fin de analiză clinică, profesorul Leonhard ne afișează, prin exemple concrete, nenumărate personalități pe care le creionează într-un mod plastic, etichetându-le pe fiecare și așezându-le în raftul colecționarului de tipuri și specimene umane. În partea a doua a cărții sunt descrise personalitățile accentuate din literatură, autorul recurgând la documente omenești așa cum apar ele în bogatul tezaur al literaturii române, marii scriitori și poeți fiind și fini psihologi, operele lor constituind un imens material care poate fi consultat pentru a defini și studia personalitatea umană, cu variatele ei aspecte și manifestări. Lectura acestei părți este una captivantă și instructivă, constituind o contribuție originală a unui psihiatru la interpretarea literaturii. Din galeria de tipuri a literaturii mondiale, Leonhard alege o mare varietate de personalități "accentuate", toate foarte interesante, de la Iago al lui Shakespeare, până la prințul Mîșkin al lui Dostoievski și la Madam Bovary a lui Flaubert. De exemplu, Shakespeare era un fin cunoscător al oamenilor și al tuturor celor omenești, în opera lui putând găsi tot felul de personalități mai mult sau mai puțin accentuate, așa cum se comportă ele în nenumăratele împrejurări ale vieții, dar și în diferitele aspecte ale relațiilor interumane. Lecturarea lucrării lui Leonhard este sugestivă și revelatoare, în special, pentru părinți, medici, juriști, scriitori, ziariști, etc. Vasta panoramă de individualități pe care o scoate în evidență autorul în cartea sa pune cu acuitate problema relației dintre individualitatea psihologică și substratul ei cerebral. Scriitorii ne oferă deseori ocazia de a privi omul din interior. Ei descriu atât comportamentul exterior al omului - vorbele lui sau ceea ce spune despre sine însuși, ci și modul în care acesta gândește, simte și dorește, astfel devenind vizibile și variațiile mai subtile ale personalității. În acest mod, personajele din literatură îi oferă autorului posibilitate de a înfățișa și acele variații ale psihicului uman, care se mențin la nivelul mediei generale. În contrast cu acestea, vor ieși mai pregnant în evidență personalitățile accentuate.
Cartea "Personalități accentuate" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Enciclopedica (1972) și Științifică (1979).


sus