Karl May - In tara diavolului

Karl May, născut pe 25 februarie 1842, a fost timp de foarte mult timp unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și citiți, fiind cunoscut în special pentru romanele sale de aventuri.

Cartea "În țara diavolului", publicată pentru prima oară în anul 1943, este al doilea volum din seria "Prin deșertul Saharei", continuând peripețiile eroilor săi în drumul spre Tigru și Eufrat, în aceeași notă de mister și neprevăzut, care mențin o atmosferă de tensiune de la începutul până la finalul cărții. Romanul începe cu momentul în care naratorul se opri cu barca pe inserat pe țărmul drept al fluviului Tigru, remarcând că tot ținutul de la dreapta la stânga fluviului este un uriaș și pustiu cimitir. Sub razele soarelui primăvăratic ruinele vechii Rome și Atenei se înălțau spre cer ca niște făpturi gigantice, glăsuind cu înțeles despre puterea, bogăția și darul artistic al acestor popoare care le-au construit. Dar cum ajunsese naratorul la Tigru, și pe vasul cu aburi care îl dusese până sub cataractele de la Chelab? Acesta mersese cu Ateibehii până în deșertul En Nahman, deoarece nu putea să se arate prin partea de est a țării, apropierea de Maskat făcându-l să își dorească să vizitezul orașul. Făcu acest lucru singur, fără niciun însoțitor, cercetând zidurile sale împodobite cu turnuri, străzile fortificate, moscheile sale și bisericile sale portugheze, admirând și garda personală belucistana a Imamului, în final decizând să se oprească într-un local pentru a savura o cafea cu Kesreh. În timp ce o savura, îi fu atrasă atenția de un om care avea un joben înalt, cenușiu, ce stătea cocoțat pe un cap subțire, lung, ce nu era acoperit de păr. Gura lui era nesfârșit de largă, cu buze subțiri, ce stătea în calea unui nas, care deși era destul de ascuțit și lung, trăda totuși intenția sa de a se prelungi până jos la bărbie. Vestimentația lui, compusă din cravată, o vestă, o haină, pantaloni, jambiere și cizme, era toată acoperită cu pătrățele cenușii. În mâna dreaptă, acesta avea o unealtă ce semănă mult cu o toporișcă, iar în cea stângă un pistol cu două țevi. Bărbatul în carouri cenușii se așeză pe un "Senieh", care în mod normal era folosit pe post de masă, dar acesta îl folosea acum pe post de scaun, și ceru chelnerului o "wermyn kahve". Chelnerul îi adusese o cafea, barbatul, după ce îi adulmecă mirosul, o vărsă pe asfalt, punând ceașca pe jos. Apoi, poruncii să i se aducă "wermyn tutun". I se aduse o pipă gata aprinsă, din care trase o dată, dând fumul afară pe nas, azvârlind apoi pipa lângă ceașca de cafea. Așteptă un moment, apoi ceru să i se aducă un "wermun roastbeef", chelnerul fugind să îi prepare un kebab, format din bucățele pătrate de carne, fripte în frigare la grătar. Apoi, omul în carouri începuse o conversație cu naratorul, întrebându-l ce naționalitate este și ce facea în oraș. Tot discutând cu omul în carouri, naratorul află că acesta se numește David Lindsay, este englez și că se îndreptă tot spre Eufrat și Tigru, spunându-i acestuia să meargă cu el. Avea un vas cu aburi, dorind să merga într-acolo pentru a cumpără un cal și o cămilă, să călătorească, să vâneze, să facă săpături. Propunerea lui pică de minune pentru narator, nestând prea mult pe gânduri înainte de a bate palma cu domnul Lindsay, singura condiție pusă de acesta fiind de a putea pleca de pe vas oricând își dorea.

Cartea "În țara diavolului" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Logos (1992), Alcor (1993) și Logos (1993).