Karl May, născut la 24 februarie 1842, în Hohenstein-Ernstthal (Germania), a fost timp de decenii unul dintre cei mai productivi și citiți scriitori germani. Este cunoscut în special pentru romanele sale de călătorii și aventuri fictive din secolul al XIX-lea, plasate în Vestul Sălbatic, avându-i ca eroi principali pe Winnetou și pe Old Shatterhand, și în Orient și Orientul Mijlociu cu personajele fictive Kara Ben Nemsi și Hadschi Halef Omar.
May a fost al cincilea copil al unei familii sărace de țesători, stabilită în Ernstthal, Schönburgische Rezessherrschaften. A avut 13 frați, din care nouă au murit în copilărie. Pe parcursul vieții, lucrările sale au fost publicate sub mai multe pseudonime, și anume: "Capitan Ramon Diaz de la Escosura", "D. Jam", "Emma Pollmer", "Ernst von Linden", "Hobble-Frank", "Karl Hohenthal", "M. Gisela", " P. van der Löwen", "Prinz Muhamel Lautréamont" și "Richard Plöhn".
Pentru romanele plasate în America, Karl May a creat personajele lui Winnetou, șeful înțelept al apașilor, și pe Old Shatterhand, fratele de sânge alb al lui Winnetou. O altă serie de romane a avut loc în Imperiul Otoman, naratorul -protagonist în acestea, Kara Ben Nemsi, călătorind împreună cu ghidul și servitorul său local Hadschi Halef Omar, prin deșertul Sahara, până în Orientul Apropiat, și trăind multe aventuri incitante.
Unele dintre cele mai cunoscute dintre cele 60 de lucrări ale sale sunt "Der Schatz im Silbersee" (1894), "Durch die Wüste" (1892), "Winnetou" (1893), "Ardistan und Dschinnistan" (1909) și autobiografia "Mein Leben und Streben" (1910). În memoria sa au fost înființate editura Karl May Verlag, în Radebeul (Germania), și Muzeul Karl May, din Bamberg, care conține colecții indiene din America de Nord.
Cartea "Răzbunare sângelui", publicată pentru prima oară în anul 1894, este o poveste captivantă, care se concentrează pe răpirea unui băiat. Uciderea unui haddin determină răzbunarea lui Omar, un prieten al lui Kara Ben Nemsi și al lui Hajji Halef Omar, care este îndreptată împotriva arabilor Handhala. După ce a avut loc crima, prietenii încep urmărirea, care duce în deșert, dincolo de drumul de pelerinaj către Mecca. Acolo dau peste un baiat arab, care se dovedește a fi fiul inamicului Handhala Sheik Abd el Birr. Când ajunge în mâinile lui Kara Ben Nemsi și a prietenilor săi, la finalul urmăririi aventuroase, acesta trece peste granițele religioase (fiind creștin, Kara Ben Nemsi este considerat un necredincios de mahomedani) "de dragul lui, al copilului", alegând o reconciliere inovatoare. Omar renunță la răzbunare, renunțând chiar și la prețul sângelui în favoarea copilului.
"Începu să se însereze și în fața noastră pe câmpie văzurăm împrăștiate vreo treizeci de case. Era micul sat Tiah, în care ne gândeam să rămânem peste noapte. Cum vom fi întâmpinați, firește ca n-aveam de unde ști. Fuseserăm zăriți de departe și un număr de oameni încălecaseră, pentru a ne respinge ca dușmani, sau a ne întâmpina ca prieteni. La o distanță cam de două mii de pași înaintea satului opriră, pentru a ne aștepta. (...) Pentru Dumnezeu, sir, nicio împuscătură azi! La kurzi răzbunarea sângelui e mai sfântă decât la arabi. Dacă ne tratează ca dușmani și rănim sau omorâm pe unul dintre ei, atunci suntem pierduți; căci sunt mai numeroși ca noi și ca fanatismul lor..."
Cartea "Răzbunare sângelui" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Pan (1992), Ulise (1993) și Fortuna (1945).