Karl Ove Knausgard - Lupta mea

Karl Ove Kanusgard s-a născut pe 6 decembrie 1968 în orașul norvegian Oslo, dar a copilărit pe insula  Tromoya. A studiat arta și literatura la Universitatea din Bergen apoi a început să lucreze în diverse domenii. A fost profesor de liceu, vânzător de casete dar chiar și într-un spital de psihiatrie, toate acestea pentru a-și găsi inspirația de a deveni autor. Totul începe în 1998 odată cu publicarea romanului Out of the world, ce a fost primul din țară ce a câștigat un premiu în prima lună de la publicare. A făcut și seria de romane "Anotimpurile" și a reușit să uimească de fiecare dată prin stilul complex și filosofic.

Seria de șase volume "Lupta mea" a fost publicată în limba norvegiană între anii 2009 și 2011. În limba română apare la editura Litera în edițiile din 2015 și 2021.

Recenziile adesea au fost pozitive, cei de la New York Times comparându-l cu Marcel Proust în opera În căutarea timpului pierdut. Chiar dacă sunt cinci volume de pură biografie, nu ai cum să te plictisești fiindcă îți dă impresia că mereu ai de descoperit un nou secret. Login Stein afirma că Knausgard este unul dintre cei mai sinceri norvegieni pentru că acolo oamenii nu își spun secretele și nu comunică atât de deschis pe cât a făcut-o el. Singura parte negativă a seriei a fost faptul că a expus multe persoane reale din trecutul său, iar unele nici măcar nu și-au oferit consimțământul. O adaptare teatrală unanimă a fost pusă în scenă de Ole Anders Tandberg în Stockholm și a reușit să țină spectacole cu sala plină timp de un an. De asemenea a fost înregistrat și un audiobook cu vocea lui Edoardo Ballerini. Să nu uităm de palmaresul impresionant de premii câștigate în urma publicării, dintre cele mai importante ar fi Believer Book Award, Independent Foreign Fiction Prize sau Premiul Blage.

Ce trebuie să faci când imaginația ta s-a blocat și nu mai ai inspirație pentru romanul tău? Începi un altul în care îți exprimi toate neliniștile și uite așa dai viață la peste 3000 de pagini. Sinceritatea sa a atins cote maxime încă de la primul volum iar el și-a dat seama de asta de abia când a început să scrie despre bunica lui. După ce soția sa a citit primul volum, a intrat în depresie pentru că nu se aștepta să detalieze atât de mult aspecte destul de private ale vieții lor. El nu mai făcea nimic altceva decât a-și duce copiii la școală, scria între 20 și 50 de pagini pe zi iar asta îl băgase într-o rutină de care s-a dezvățat cu greu după ce seria s-a terminat.