Karl R. Popper - Logica cercetarii

Cunoscut pentru o serie de scrieri cu tentă politică, Karl Popper reușește de această dată să se îndrepte către filosofie ca principala tema tratată în acest manuscris. Astfel, avem de-a face cu un manuscris deosebit, greu de înțeles la prima vedere, căci cunoștințele în domeniu sunt obligatorii. Cartea avea să apară pentru întâia oară în anul 1934, însă va deveni un manual important mulți ani mai târziu. În anii maturității sale, Popper va rescrie manuscrisul și îl va republica sub o serie nouă, revizuită. La data apariției inițiale, societatea europeană trecea printr-un impact identitar și sociologic fără precedent. Într-o lume greu încercată de dogme și tradiții absurde, coruptă din cale afară și aparent imposibil de schimbat, Popper aduce în discuție un subiect nou, o cultură nouă și, prin urmare, o nouă ideologie culturală.

Cartea este un tratat deosebit, greu de înțeles pentru cei care nu îi cunosc stilul autorului, dar, la o analiză mai atentă, este o analiză psihologică extraordinară. În timpuri obscure, într-o societate aflată în plin colaps economic, cu câțiva ani înaintea primei conflagrații mondiale, filosofia era o știință cumva uitată. Este adevărat, ce-i drept, că marii filosofi ai Antichității vor dăinui peste veacuri, iar influența acestora se va simți pretutindeni în Europa, iar Popper se va inspira masiv din aceste izvoare. Lucrarea de față este însă mai mult decât o simplă lucrare cu caracter filosofic, este un manual, un ghid în special pentru înțelegerea acestei științe.

Cartea se bazează în mare parte pe modelele autorului și pe analiza acestuia cu privire la marile opere filosofice și la procesul de creare al acestora. Fără să atace direct mai marii filosofiei, Popper vorbește despre scrieri alese, dar și despre alte manuscrise aservite politic și cu izvoare inspirațiile îndoielnice. Cu exemple concrete, cu trimiteri la „Critica rațiunii pure” a lui Immanuel Kant, Popper aduce în fața publicului o nouă față a cercetării. De asemenea, scriitorul reușește să răstălmăcească cuvinte și expresii într-un fel extraordinar și, curios sau nu, să nu ne plictisească cu lungile sale prelegeri. De la Aristotel până la Kant, de la Machiavelli la Descartes, Popper face o trecere în revistă a celor mai importanți filosofi ai tuturor timpurilor și își exprimă, pe alocuri, adorația sau consternarea la adresa operelor de căpătâi ale acestora.

„Logica cercetării” este un ghid despre legăturile dintre filosofia, arta și cultura europeană, dar și o incursiune minunata în gândurile unui geniu al lumii noi. Este interesant să menționăm că Popper a fost îndelung criticat pentru operă de față, însă acest lucru nu îl va opri din ascensiunea literară deosebită. Cartea se regăsește în anticariatul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Editura Științifică și Enciclopedică (1981), Nemira (1990).