Kazuo Ishiguro - Nemangaiatii

Câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2017, Kazuo Ishiguro s-a născut pe 8 noiembrie 1954 în Nagasaki. După terminarea liceului a decis mai întâi să călătorească în America și Canada și mai apoi să urmeze Universitatea din Canterbury, unde a terminat secția de literatură și filosofie. Cu toate acestea, visa să fie un mare compozitor, însă și-a dat seama că viața sa reprezintă mai mult de atât. În 1982 are loc prima încercare în lumea literară cu ”Amintirea palidă a munţilor” căreia nu i-a trebuit mult timp să ajungă bestseller în Japonia și America. Chiar dacă nu a fost crescut în Japonia, cultura și tradițiile țării i-au fost dragi, iar în fiecare roman vom găsi măcar un element ce îl leagă pe autor de Țara Soarelui Răsare. Autorul este activ chiar și în ziua de astăzi, ultimul roman publicându-l în 2021, ”Klara și soarele” care încă nu a fost tradus în țara noastră.

Romanul ”Nemângâiații” a fost publicat în 1995 de editura Faber&Faber. În limba română a apărut 10 ani mai târziu, în 2005, la editura Rao, urmată de editura Polirom în 2017.

Facem cunoștință cu Ryder, un pianist celebru care se află într-un turneu, însă mintea sa nu se află în prezent, ci se gândește la trecutul furtunos care crede că ar fi avut loc. Ajuns într-un orășel din Europa, se cazează la hotel și începe să se gândească cum muzica clasică a ajuns să fie subapreciată. Oare din ce cauză acest gen muzical pe care zeii îl venerau iar oamenii îl iubeau acum mai bine de 100 de ani, a ajuns aici? Un dirijor distins cândva, domnul Brodsky, a devenit un alcoolic de temut; violoncenistul Christoff, a căzut în depresie și acum nu mai cântă iar restul echipei se află pe aceeași lungime de undă pentru că rare sunt concerte la care să fie chemați. Tot chinul de a readuce muzica clasică la viață stă acum în mâinile lui Ryder, care nici el nu este mai prejos decât ceilalți pentru că are pierderi constante de memorie iar acest defect îl duce pe niște căi nebănuite. Nu știe unde se află, nu știe ce se întâmplă, știe doar că în ultima zi a șederii are loc marele recital, însă dosarul cu melodii este pierdut la fel ca el. Pentru că îl consumă foarte mult emoțiile, ajunge să fie lipsit de hrană și somn iar mintea începe să îi joace feste din ce în ce mai des.

Plimbându-se pe străzi își dă seama că străzile și oamenii îi sunt cunoscuți, ba chiar are impresia că și-a revăzut soția, Sophie, și copilul lor, Gustav. Din acest moment ajungem într-un trecut parcă dintr-un univers paralel deoarece camera din hotelul în care era cazat era de fapt camera unde a stat cu părinții săi timp de doi ani. Domnul Brodsky încearcă să își regăsească dragostea îndepărtată iar portalul hotelului, Gustav, încearcă să ajungă pe aceeași lungime de undă cu fiica sa, Sophie. Să sperăm că Ryder va ajunge să delimiteze această lume paralelă de prezentul său, iar fiecare personaj își va croi cu atenție drumul în viață.