Kazuo Ishiguro - Pe cand eram orfani

Publicat pentru întâia oară în anul 2000, romanul semnat de Ishiguro este unul dintre cele mai căutate la nivel internațional. Deși este catalogat în mod eronat că fiind un roman de tip detectiv, observăm că va prinde bine la public și va beneficia de încasări sporite. Bazându-se pe experiențele dobândite de-a lungul vremii, Ishiguro conturează într-o manieră deosebită lumea pe care o prezintă în povestea sa. Este necesar să menționăm că scrierea de față nu seamănă prea tare cu cele anterioare și că se poate nota un puternic aer ironic al scriitorului.

Căpătând forma unui jurnal, care conține numeroase aspecte filosofice, romanul spune povestea a trei orfani. Acțiunea este plasată undeva în anii de debut ai Primului Război Mondial, iar situația la nivel global este de-a dreptul catastrofală. Christopher Banks, Sarah Hemmings și Jennifer sunt personajele centrale ale operei. Între Sarah și Christopher se leagă o deosebită poveste de dragoste, iar cei doi decid să adopte un copil, o fetiță pe nume Sarah. Până aici, întreaga acțiune se desfășoară lent și banal, iar singura chestiune care ar putea trezi interesul audienței ar putea fi condiția de orfani a protagoniștilor.

Ishiguro adaugă câteva aspecte politice greoaie și care vor pune în dificultate orice cititor nefamiliarizat cu violențele războiului ori nedocumentat. Pe alocuri, diferite personaje își fac apariția, iar acțiunea se destabilizează puternic. Astfel, nu știm cu certitudine care sunt intențiile protagoniștilor, dar istoria lui Christopher ne va stârni curiozitatea. Aparent, părinții acesteia au căzut victime ale unor traficanți de opiu, iar bărbatul face tot ce îi stă în putință să îi găsească. Acesta va fi, probabil, momentul în care romanul lui Ishiguro capătă accente de thriller, iar eroul devine un real detectiv, capabil de orice pentru a-și revedea familia. De aici înainte, pornește o adevărată răfuiala între Christopher și presupușii răpitori.

Va reuși bărbatul să își revadă familia? Odiseea sa este îndelungată și presărată cu tot soiul de peripeții și obstacole, menite să îl întoarcă din drum. Instabilitatea politică a  vremurilor și nesiguranța zilei de mâine sunt două aspecte fundamentale în parcursul povestii, iar Ishiguro reușește să detalieze cumva toate planurile. Mai târziu, observăm că vor fi utilizate câteva flashback-uri în trecutul personajelor pentru a întregi imaginea de final a scrierii.

„Pe cand eram orfani” nu este nici pe departe cea mai cunoscută operă a lui Ishiguro, dar este la fel de iubită și apreciată la nivel internațional precum operele sale de referință. Cartea va fi tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională, iar pe site-ul anticariatului nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2017), Polirom(2003).