Kazuo Ishiguro - Sa nu ma parasesti

Născut în Japonia, la Nagasaki, unde avea să locuiască până în anul 1960, scriitorul Kazuo Ishiguro avea să cunoască succesul absolut după vârsta maturității. Scrie în primă fază proză scurtă și poezie, iar mai apoi se concentrează pe nuvele și chiar pe scenarii de film. Pleacă din Japonia o bună bucată de vreme, iar experiențele de peste hotare îi vor servi drept sursă de inspirație pentru operele de mai târziu.

În 2017 primește premiul Nobel pentru Literatură, iar romanele sale ajung în topul celor mai cunoscute scrieri ale literaturii universale de pretutindeni. Ajunge în Anglia și urmează cursurile Universității din Kent, unde se specializează în artele frumoase și aprofundează istoria și geografia.

„Să nu mă părăsești” este probabil unul dintre cele mai cunoscute romane ale tuturor timpurilor și este poate cea mai tulburătoare poveste pe care am citit-o vreodată. La prima vedere, titlul ne-ar putea induce în eroare, căci suntem convinși că este vorba despre clasica poveste de dragoste, plină de dulcegării și emoții străine nouă. Odată ce pătrundem în poveste, suntem șocați să descoperim că nimic din ceea ce bănuiam nu se adeverește. Strania poveste a lui Ishiguro debutează brusc, fără vreo atenționare în prealabil și ne surprinde. Pătrundem astfel într-o lume ciudată, o lume despre care nu știam că există. Autorul ne prezintă un stabiliment care seamănă cu un orfelinat și în care viețuiesc copiii-clone, a căror menire este sa își doneze organele când vor ajunge la vârsta potrivită pentru acest demers. Cruzimea realității lui Ishiguro ne va bloca, iar lumea aparent nevinovată pe care o expune ne va ajuta sa înțelegem mai bine povestea. În centrul acțiunii stă Katia, o tânără educatoare, care încearcă să își familiarizeze elevii cu viața pe care sunt nevoiți să o trăiască. Cel mai straniu aspect rămâne însă resemnarea personajelor, care par a ști tot ce îi așteaptă și își îmbrățișează fără să protesteze soarta.

„Să nu mă părăsești” este o poveste sensibilă și care ne va marca puternic, este o poveste care ne va ridica multe întrebări și care va răscoli chiar și cele mai adânci frici ale noastre. Romanul aduce o lume la care nu ne-am gândit, dar dacă aceasta este, de fapt, lumea modernității noastre? Aceasta va fi principala întrebare cu care ne va lăsa autorul după finalizarea lecturii. Există oare în realitatea noastră acești copii-clone și sunt ei, într-adevăr, folosiți pentru scopurile descrise în manuscris? În cele 400 de pagini, Ishiguro ne vorbește deschis despre moarte și despre neputință, ne vorbește despre tristețe și despre resemnare, despre curaj și despre iubire. Manuscrisul este de-a dreptul răscolitor și cu greu va fi depășit de cititorul care nu a mai luat contact cu scrierile semnate de japonez. La nivel internațional, cartea va fi tradusă în peste 50 de limbi de circulație mondială, iar în anticariatul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim: Polirom (2017), Polirom (2011).