Pe Kazuo Ishiguro îl știm cu toții după obținerea Premiului Nobel, în anul 2017, însă este musai să amintim că acesta era deja un scriitor titrat și înainte de această încununare.
Romanele sale sunt de-a dreptul răscolitoare, pline de emoție și nostalgie, iar cititorii vor fi marcați de poveștile pe care acesta le creionează cu atâta talent. Pasionat de istorie încă din copilărie, acordă o atenție sporită perioadei belice. Este important să amintim că mai toate romanele sale vor avea drept fundal cel de al doilea Război Mondial. Romantismul și tragedia se vor împleti într-o manieră greu de egalat de un alt scriitor. De regulă, personajul principal al lui Ishiguro sunt fie trecute de prima tinerețe, care se destăinuie în fața publicului, fie tineri bine ancorați în realitatea vremurilor pe care le trăiesc.
„Un artist al lumii trecătoare” este probabil unul dintre romanele mai puțin cunoscute ale lui Ishiguro, însă este necesar să amintim că această scriere este cea mai sensibilă. Personajul central al operei este Ono Matsuji, un pictor ajuns în pragul bătrâneții, măcinat de amintiri și regrete. Bărbatul face parte din elita japoneză și dorește cu tot dinadinsul să își căsătorească fiica cu un om de seamă. Astfel, eroul nostru caută cumva sa își împlinească propriile orgolii prin intermediul unei căsătorii aranjate pentru mezina familiei. Ororile războiului, neputința populației în fața conflictului, sărăcirea societății ori altele asemenea ne vor șoca și impresiona deopotrivă. Kazuo Ishiguro reușește să facă un portret excepțional al societății sale, fără să încerce să înfrumusețeze în vreun fel istoria patriei sale ori să evite să destăinuie evenimente care nu îi aduc o imagine tocmai bună Japoniei. Personajul central al operei este ce-i drept cumva instabil, ori nu știe cu certitudine cum să evidențieze evenimentele principale ale existenței sale. Regimul comunist recent stabilit în Japonia nu aduce beneficii poporului, ori criza războiului este încă puternic resimțită.
„Un artist al lumii trecătoare” este un manuscris terifiant, plin de sensibilitate. Romanul aduce în prim plan mai mult lumea interioară a eroului, decât cele ce se petrec în jurul său. Observăm tendința lui Ishiguro de a se menține la o parte de evocarea autorului, iar intervențiile sale vor fi puține și scurte. Romanul se conturează extraordinar, iar ideile lui Ishiguro vor impresiona audiența de pretutindeni. Astfel, observăm că scriitorul va face abstracție de lacunele personajului său și se concentrează îndeosebi pe capacitatea de evocare a acestuia. Lucrarea este de-a dreptul deosebită, iar iubitorii lui Ishiguro o vor îndrăgit cu siguranță. Deși este cumva ademenite cu celelalte operare ale sale, de această dată japonezul dorește să aducă în prim plan și contextul socio-economic al țării sale.
Cartea se regăsește pe site-ul nostru la numai un click distanță: Polirom (2005), Polirom (2013).