Kenize Mourad - In numele printesei moarte

Romanul "În numele prințesei moarte" a apărut pentru prima dată în limba franceză în 1987. În România apare la editura Nemira în 1992 și 2012.

Patru ani a durat până ca forma finală să fie numai bună de tipărit. Autoarea a vrut mai întâi să cerceteze, să sape adânc în trecut și să fie convinsă că informațiile sunt cele mai corecte așa că a apelat chiar și la rudele sale. Mama sa era o prințesă otomană și bunicul său însuși Mourad al V-lea, un izvor de istorie. Nimeni nu o lua în serios când cerea informații ca "ce culoare erau nasturii uniformei?" sau "era soare în acea zi?" dar nu s-a lăsat bătută. Așa a început povestea Selmei Rauf Hanim, ce se întâmplă să fie chiar mama ei. Din cauza alungării nobilimii a ajuns în zona mediterană și a studiat la un liceu francez din Liban. Din cauza problemelor financiare este obligată să se căsătorească cu un prinț indian și tare greu i-a fost să se adapteze noii culturi. Însărcinată a fugit la Paris și de abia aici viața sa a început cu adevărat. Pe 14 noiembrie 1939 ia naștere Kenize Mourad dar o va vedea pe mama sa doar doi ani. Rămasă orfană va creste într-un mediu catolic până la vârsta de 20 de ani când a decis să se apropie de originile sale. A studiat sociologia la Sorbona și a călătorit în Orientul Mijlociu pentru a se apropia de islamism însă i-a fost destul de greu să se acomodeze. Devine jurnalist independent iar în 1940 primește un post la Nouvel Observateur unde va trebui să se ocupe de zona Bangladeshului și Pakistanului. A fost corespondent de război, timp de peste un an a fost în mijlocul Revoluției iraniene iar în acest timp și-a dat seama cât de importantă este psihologia în conflictele politice. Rubricile erau prea scurte pentru a relata ceea ce simțea așa că a renunțat la meseria sa pentru a deveni scriitoare și așa a apărut și cartea despre care vorbim. A ajuns best seller international și a fost tradusă în peste 30 de limbi iar de premii nici nu mai este nevoie să vorbim. În 1998 publică Grădina din Badalpour ce va avea un succes puțin mai mic dar nu de trecut peste ea. Datorită succesului face parte din juriul Premiului International de Literatură Franța-Turcia și a fost denumită Ofițer al Artelor.