Klaus Heinrich Thomas Mann s-a nascut pe 18 noiembrie 1906 la Munchen (Germania), fiind al doilea copil al celebrului scriitor german Thomas Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura. Provenind dintr-o familie de elita intelectuala, Klaus era nepotul scriitorului Heinrich Mann si fratele mai mic al Erikai si al lui Golo Mann, ambii figuri culturale importante in Germania. Crescand intr-un mediu artistic, Klaus a fost influentat de mostenirea literara si intelectuala a familiei sale inca de la o varsta frageda, ceea ce l-a determinat sa inceapa sa scrie in adolescenta.

Klaus Mann si-a facut debutul literar in primele ani ai Republicii de la Weimar, o perioada de efervescenta culturala si artistica in Germania. In aceasta perioada, Klaus s-a remarcat ca un tanar scriitor promitator, publicand la doar 19 ani primul sau roman, Der fromme Tanz (Dansul pios) in 1926. Acest roman este considerat prima opera de fictiune germana care exploreaza deschis tematica homosexualitatii, un subiect tabu in acea perioada. Influentat de estetica cercului lui Stefan George, Klaus a creat o opera ce reflecta nu doar framantarile personale, ci si tensiunile sociale si culturale ale timpului sau.

In aceeasi perioada, Klaus a intrat in contact cu figuri literare de renume precum André Gide, Jean Cocteau si René Crevel, stabilind legaturi stranse cu acestia. In 1927 si 1928, el si sora sa Erika au calatorit in Statele Unite, iar calatoria lor s-a extins ulterior pana in Coreea si Siberia. Aceste experiente au avut un impact profund asupra scrisului sau, largindu-i perspectivele culturale si politice. Ascensiunea nazismului in Germania a marcat un punct de cotitura in viata si cariera lui Klaus Mann.

In martie 1933, dupa ce nazistii au preluat puterea, Klaus a ales exilul, stabilindu-se initial la Paris, apoi la Amsterdam. In capitala Olandei, el a devenit o voce importanta a emigratiei intelectuale germane, conducand revista culturala antifascista Die Sammlung. Aici, Klaus a publicat lucrari de o puternica critica sociala si politica, inclusiv romanul Mephisto: Roman einer Karriere (1936), o satira acida la adresa intelectualilor germani care au acceptat regimul nazist. Aceasta opera, care a devenit una dintre cele mai cunoscute ale sale, a fost scrisa ca un raspuns direct la colaborationismul din Germania nazista.

In 1934, Klaus a fost deposedat de cetatenia germana de catre regimul nazist, ceea ce l-a obligat sa obtina cetatenia cehoslovaca. Doi ani mai tarziu, Klaus a emigrat in Statele Unite, unde si-a continuat activitatea literara si de conferentiar, avertizand constant impotriva pericolelor reprezentate de hitlerism. In 1939, el a publicat Der Vulkan (Vulcanul), un roman ce descrie viata in exil a germanilor si raspandirea acestora in lume, sub presiunea regimului nazist.

In 1942, Klaus Mann s-a naturalizat cetatean american si s-a inrolat in armata americana, dornic sa lupte impotriva regimului nazist. A participat la campania din Italia, servind in unitatea de razboi psihologic. Dupa sfarsitul razboiului, in 1945, Klaus s-a intors in Germania, unde a gasit casa familiei sale din Munchen partial distrusa. Desi victoria impotriva nazismului a fost un moment de eliberare pentru el, perioada postbelica a fost marcata de o profunda deziluzie. A vazut cum multi dintre fostii colaboratori ai regimului nazist reuseau sa revina in viata publica germana, ceea ce i-a adancit starea de depresie.

In aceasta perioada, Klaus Mann a inceput sa se confrunte cu probleme financiare severe si cu o dependenta tot mai acuta de droguri. Moartea prietenului sau, scriitorul Stefan Zweig, si distantarea fata de sora sa Erika au contribuit la izolarea si suferinta sa emotionala. Refuzul editorilor din Republica Federala Germana de a-i publica lucrarile a fost o lovitura grea pentru Klaus Mann, care se simtea tot mai marginalizat.

Intr-o stare de disperare totala, pe 21 mai 1949, Klaus Mann s-a sinucis la Cannes, in sudul Frantei, la doar 42 de ani. Moartea sa prematura a marcat sfarsitul tragic al unui scriitor de exceptie, care si-a dedicat viata si opera luptei impotriva fascismului si explorarii unor teme complexe si controversate precum sexualitatea, exilul si conditia umana in vremuri de criza.

Opera: Der fromme Tanz. Das Abenteuerbuch einer Jugend (novel, 1925) Anja und Esther (1925); Vor dem Leben (1925, povestiri); Kindernovelle. Erzahlung (1926); Revue zu Vieren (1926); Gegenuber von China (1929, piesa de teatru); Alexander. Roman der Utopie (1929); Rundherum. Ein heiteres Reisebuch. (1929, cu Erika Mann); Abenteuer. Novellen (1929); Geschwister (1930, piesa de teatru - a German version of Jean Cocteau’s Les enfants terribles); Treffpunkt im Unendlichen (1932, roman); Kind dieser Zeit (1932, autobiografie); Athen (1932, piesa de teatru); Flucht in den Norden (1934); Symphonie Pathetique (1935); Mephisto. Roman einer Karriere (1936); Vergittertes Fenster (1937); Der Vulkan. Roman unter Emigranten (1939); Escape to Life (1939, cu Erika Mann); The Other Germany (1940, cu Erika Mann); The Turning Point: Thirty-Five Years in this Century (1942, autobiografie, într-o versiune germană extinsă: Der Wendepunkt, 1952); Die Heimsuchung des europaischen Geistes (1948, Essay); Der siebente Engel (1946, piesa de teatru).