Despre Konrad Lorenz
Biolog si zoolog austriac, laureat al Premiului Nobel. A studiat comportamentul animalelor salbatice si domestice. In 1973 a impartit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina cu specialistii in comportamentul animalelor Karl von Frisch si Nikolaas Tinbergen. A scris carti celebre precum Er redete mit dem Vieh, den Vogeln und den Fischen si Das sogenannte Bose. Zur Naturgeschichte der Agression. A fost fiul unui chirurg ortoped, iar numele sau intreg este Konrad Zacharias Lorenz. De la o varsta frageda a manifestat un interes pentru animale si chiar a crescut unele de diferite specii - pesti, pasari, maimute, caini, pisici si iepuri - pe care le-a adus acasa din excursiile sale din copilarie. In tinerete a ingrijit animalele bolnave de la gradina zoologica Schönbrunner din apropiere. De asemenea, a tinut inregistrari detaliate ale comportamentului pasarilor sub forma de jurnale.
In 1922, dupa absolvirea liceului, a urmat dorinta tatalui sau de a studia medicina si a urmat doua semestre la Universitatea Columbia din New York. Apoi s-a intors la Viena pentru a studia. A studiat medicina, iar de la varsta de 34 de ani a predat psihologia animalelor si anatomia comparata la Viena timp de trei ani. In timpul studiilor sale de medicina, Lorenz a continuat sa faca observatii detaliate asupra comportamentului animalelor; un jurnal despre o ciocarlie pe care il tinea a fost publicat in prestigiosul Journal fur Ornithologie. In 1928 a obtinut diploma de doctor in medicina la Universitatea din Viena, iar in 1933 a primit un doctorat in zoologie. Incurajat de reactia pozitiva la activitatea sa stiintifica, Lorenz a infiintat colonii de pasari, cum ar fi ciorile si gastele cenusii, a publicat o serie de lucrari de cercetare privind observatiile sale asupra acestora si a dobandit in curand o reputatie internationala.
In 1936 a fost infiintata Societatea Germana pentru Psihologia Animalelor. In anul urmator, Lorenz a devenit coeditor sef al noii Zeitschrift für Tierpsychologie, care a devenit o revista de top in domeniul etologiei. De asemenea, in 1937, a fost numit lector de anatomie comparata si psihologie animala la Universitatea din Viena. Intre 1940 si 1942 a fost profesor si sef al departamentului de psihologie generala la Universitatea Albertus din Königsberg, Germania (in prezent Kaliningrad, Rusia). Intre 1942 si 1944 a fost medic in armata germana si a fost capturat ca prizonier de razboi in Uniunea Sovietica. S-a intors in Austria in 1948 si a condus Institutul de Etologie Comparata de la Altenberg. In 1950 a infiintat un departament de etologie comparata in cadrul Institutului Max Planck din Buldern, Westfalia, devenind codirector al institutului (1954).
Intre anii 1961-1973 a fost director al Institutului Max Planck de Fiziologie a Comportamentului, din Seewiesen. In 1973, Lorenz, impreuna cu Frisch si Tinbergen, a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina pentru descoperirile lor privind modelele de comportament animal. Lucrarile lor au pus bazele unei noi discipline in biologie: etologia. In acelasi an a devenit director al departamentului de sociologie animala de la Institutul de Etologie Comparata al Academiei Austriece de Stiinte din Altenberg. Primele contributii stiintifice ale lui Lorenz au vizat natura actelor comportamentale instinctive, in special modul in care apar aceste acte si sursa de energie nervoasa pentru indeplinirea lor. Conceptele lui Lorenz au contribuit la intelegerea stiintifica moderna a modului in care modelele comportamentale evolueaza la o specie, in special in ceea ce priveste rolul jucat de factorii ecologici si valoarea adaptativa a comportamentului pentru supravietuirea speciilor. La sfarsitul vietii sale, Lorenz, apropiat de miscarile ecologiste si antinucleare, si-a dedicat cercetarile unei reflectii umaniste asupra viitorului umanitatii. Konrad Lorenz a murit la 27 februarie 1989, la Altenberg.
Lucrari: Er redete mit dem Vieh, den Vögeln und den Fischen (1949, Si el vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii); So kam der Mensch auf den Hund (1950, Asa a descoperit omul cainele); Evolution and Modification of Behavior (1965); Das sogenannte Bose. Zur Naturgeschichte der Agression (1966); Studies in Animal and Human Behavior (I-II, 1970, 1971); Die acht Todsunden der zivilisierten Menschheit (1973, Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate); The Foundations of Ethology (1982); Der Abbau des Menschlichen (1983); The Natural Science of the Human Species: An Introduction to Comparative Behavioral Research - The Russian Manuscript 1944-1948 (1995).