Konrad Lorenz - Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii

Konrad Lorenz a fost un etolog și biolog austriac, considerat unul dintre părinții fondatori ai etologiei, ramură a științei care se ocupă cu studiul comportamentului animal.

Cartea "Vorbea cu patrupedele, cu pasările și cu peștii", publicată pentru prima oară în anul 1949, este structurată în jurul ideii că, deși animelele nu vorbesc în sensul uman al cuvântului, ele au propriile lor forme de comunicare, care pot fi înțelese prin observare atentă. În lucrarea sa, Lorenz descrie interacțiunile sale cu diverse specii - de la câini și pisici, la păsări și pești - și cum a învățat să "vorbească" cu ele, în sensul de a înțelege și interpreta comportamentele și semnalele acestora. Cartea abordează teme ca "imprinting-ul", importanța învățării în comportamentul animal, dar și complexitatea relațiilor interspecii. "Imprinting-ul", care are loc la scurt timp după naștere, este asociat deseori cu animalele precociale care pot vedea, auzi și se pot deplasa imediat în mediul lor. Acestea se nasc cu o dorință de a se atașa de cineva pe care îl pot urma și de la care pot învăța multe lucruri cât mai repede posibil. În această perioadă, ele învață rapid despre identitatea lor și despre comportamentele pe care ar trebui să le imite pentru a supraviețui. Cele mai multe cercetări care au acest eveniment ca punct central se concentrează asupra păsărilor, cum ar fi rațele și gâștele, care găsesc un om și se atașează de el imediat după eclozare. Lucrarea lui Lorenz este un amestec între știință și povestire personală, iar stilul accesibil al autorului face ca temele complexe prezente în carte să fie ușor de înțeles. Astfel, cititorii sunt invitați nu doar să învețe despre etologia animală, dar și să reflecteze asupra modului în care interacționăm și înțelegem ființele vii din jurul nostru. Stilul lui Lorenz este unul accesibil și plin de empatie față de subiecții săi, iar cititorii sunt invitați să înțeleagă mai bine comportamentele instinctuale și sociale ale animalelor. Autorul reușește să transmită complexitatea științifică într-un mod ușor de înțeles, reușind să transforme ceea ce ar putea părea studii tehnice într-o lectură plăcută și educativă. Un alt aspect important al cărții sale este perspectiva filosofică pe care o aduce asupra relației dintre om și animal. El nu descrie doar comportamentele animalelor, ci pune și întrebări despre natura și etica interacțiunii noastre cu acestea. Prin exemple din propria să experiență, Lorenz aduce în prim-plan importanța înțelegerii și respectului față de viața animală. Cartea "Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii" este o lucrarea importantă pentru toți cei interesați de comportamentul animal și de modul în care oamenii pot învăța din observațiile asupra naturii, fiind o lectură care încurajează reflecția asupra relației noastre cu lumea naturală, ajutându-ne să înțelegem mai profund comportamentele și trăirile ființelor din jurul nostru. În lucrarea sa, Lorenz scoate în evidență comportamentul și reacțiile animalelor care sunt ținute în captivitate, comparându-le cu cele aflate în libertate. Lorenz subliniază faptul că animalele care trăiesc în captivitate, fie că sunt animale de companie sau animale de circ, își pierd adesea comportamentele naturale și instinctive pe care le-ar manifesta în sălbăticie. De exemplu, păsările sau mamiferele care sunt ținute în cuști sau în habitate limitate tind să devină mai pasive, manifestând comportamente atipice, ca urmare a izolării lor de mediul natural. 

Cartea "Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2000) și Humanitas (2019).