La Bruyere - Caracterele

Jean de la Bruyere s-a născut la 16 august 1645, la Paris și a decedat din cauza apoplexiei (hemoragie internă) la 10 mai 1696, la Versailles. El a fost unul dintre cei mai cunoscuți și valoroși moraliști ai literaturii universale. Titlul și unica sa lucrare care i-a adus recunoaștere internațională este „Caracterele” sau „Moravurile veacului”, apărută în anul 1688, reprezentând o culegere de piese literare scurte care reflectă spiritul secolului al CVII-lea. El nuinventează persoaje sau tipologii umane, ci îi expune pe cei existenți în lumea reală, de la grosolani, la lingușitori, prefăcuți, pălăvrăgii, impretinenți, sau orgolioși. Amprentează o viziunea filozofică și pe alocuri psiholgică legată de o atenție și un interes deosebit pentru portrete umane, psohologii, caractere și le creionează printr-un talent deosebit de conturat în ale observației și stilisticii. Există motive să credem că Jean de La Bruyère s-a născut într-un sat din apropiere de Dourdan, unde familia sa avea legături; el și-a găsit actul de botez, care a stabilit că a fost botezat la 17 august 1645 la „Biserica Saint-Christophe-in-Cité”, pe insula Cité1,3. Prima ediție „Caracterele” a apărut la Paris, la „Étienne Michallet”, în toamna anului 1687, sub acest titlu: „Caractères de Théophraste”, traduse din limba greacă, ca „Caracterele” sau „Moravurile veacului”. Au fost 100 de pagini după traducere și 200 de pagini originale. Numele autorului nu apare în prima ediție publicată. Această primă ediție, care conținea în principal remarci și aproape portrete, a avut succes imediat. Alte două ediții au apărut în același an, 1688, dar La Bruyère nu a avut timp să le mărească semnificativ. Pe de altă parte, a patra ediție (1689) a primit mai mult de trei sute cincizeci de caractere nepublicate; a cincea (1690), mai mult de o sută cincizeci; a șasea (1691) și a șaptea (1692), aproape optzeci fiecare; a opta (1693), mai mult de patruzeci, la care trebuie adăugat discursul la Academie. Numai a 9-a ediție (1696), care a apărut la câteva zile după moartea lui La Bruyère, dar a fost revizuită și corectată de el, nu conținea nimic nesolicitat.

Cartea „Caracterele” o găsim la „Editura pentru Literatură” (1966). Cartea lui La Bruyere este o redescoperire și traducere a lui Teofrast (discipol al lui Aristotel) „Caracterele”. Inspirat din Teofrast, i-a venit ideea de a scrie propriile sale „caractere” descriind oamenii vremii lui. Ideea urmarită în carte este o analiză profundă a spiritului uman și paralelă între estetica frumosului și a urâtului. Autorul este atât martor cât și participant al analizei. El încearcă să determine factorul cauză în comportamentul individului: ce anume îl face să fie mincinos, rău, egoist, corupt, incapabil de a se cunoaște pe sine, superficial. El critică (declarând că o face constructiv, intenția fiind de a ne ajuta să fim mai buni) nu doar omul simplu, ci și nobilimea, politica, războiul, abuzurile, stilul de viață, etc. Deși laudă Biserica, (instituția) nu îi laudă și pe slujitorii acesteia, în schimb îi simpatizează pe țăranii francezi care trudesc pământurile. Cartea conține capitole despre viața la Curte, iubire, artă, conducere, religie, modă, etc. Deși autorul a descris toate acestea în timpul vremii sale, a reușit să surprindă esența umană din toate timpurile, fiind subiecte de actualitate, iar întrebările fără răspuns au rămas aceleași.