Laurentiu Fulga - Moartea lui Orfeu

Scriitor, eseist și dramaturg român, Laurențiu Fulga avea să lase o moștenire culturală deosebită literaturii noastre și să ne tradus in peste 10 limbi de circulație internațională. Viitorul scriitor de renume avea să studieze pe băncile liceului militar, după care să se specializeze în filosofie la Universitatea din București. Aici, pe băncile școlii, avea să întâlnească personaje remarcabile ale perioadei interbelice și își descoperă pasiunea pentru peniță.

Pentru început, redactează scurte articole de presă pe care le trimite unor gazete locale, fără speranța că îi vor fi publicate. Totuși, este apreciat în cercurile literare ale vremii și astfel prinde curaj. Scrie tot soiul de lucrări, fără să își găsească drumul și încearcă să își șlefuiască talentul pe care apropiații îl vor convinge că îl deține. Cumva, printr-un joc de noroc, debutează cu lucrarea „Bilete de papagal”, în anul 1937. De aici înainte, cariera sa devină treptat înfloritoare. Astfel, începe colaborarea cu reviste precum Universul literar, Tribuna ori Viața Românească, unde își împărtășește ideile revoluționare și inovative. Merge mai departe și începe să se dedice tartrului, iar, spre surprinderea criticilor săi, reușește să închege câteva opere magistrale.

Atras de operele Antichității, românul aprofundează legendele și miturile grecilor și chiar se inspiră din istoria acestora pentru operele sale de căpătâi. Astfel, lucrarea prezentă are la bază personajul mitologic Orfeus. Abilitatea acestuia de a fermeca totul prin muzică este cunoscută în cetate, iar legenda spune că el este acela care va da naștere așa-numitelor mistere orifice. Îndrăgostit de Nimfa Euridice, Orfeu petrece numai o scurtă perioadă de  timp alături de iubita sa. Când această moare în urma mușcăturii unui șarpe veninos, eroul nostru face tot posibilul să îl înduplece pe Hades, prin cântec de liră, doar i-ar aduce perechea înapoi.

Legenda spune că Orfeu reușise să obțină întoarcerea alesei sale, însă cu condiția ca, până la ieșirea din Tartar, să nu o privească. Încălcând aceasta promisiunea înainte de ieșirea din lumea cealaltă, Orfeu o pierde din nou pe Euforice. De acesta data însă, zeul Hades nu se mai lasă înduioșat, iar mitul spune că suferință lui Orfeu va fi de acum permanentă și îl va însoți in toate călătoriile sale.

Laurențiu Fulga se folosește de legenda grecilor și reușește să contureze o lucrare nemaipomenită. Aerul mitologic este puternic, dar autorul se îngrijește să adauge operei sale și o nuanță realista, o notă personală. Scrierea prinde bine la public, este apreciată de criticii vremii și chiar servește drept sursă de inspirație pentru autorii aflați la început de drum. Astăzi, lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Eminescu (1970), Eminescu (1972).