Leonid Andreev - Jurnalul satanei

Leonid Andreev nu a avut o viață lungă, însă a reușit să lase în urmă o lectură încântătoare. S-a născut pe 9 august 1871 în orașul rus Oriol unde a început să studieze dreptul pe care l-a lăsat baltă rapid. În perioada studenției suferă episoade dese de depresie și încercări de suicid iar cel ce îl va ajuta să treacă peste ele va fi Maxim Gorki. Îl va îndemna să scrie și să publice cât mai repede ceva pentru că are potențial și așa ajunge colecția sa de povestiri publicată în 1901 să fie vândută în peste 250.000 de exemplare în prima săptămână. Fiind împotriva regimului tuș, se retrage în Finlanda unde își va avea sfârșitul pe 12 septembrie 1919.

Romanul "Jurnalul satanei" a fost publicat pentru prima dată în limba rusă la începutul  secolului al XX-lea. În limba română apare pentru prima dată la editura Grai și Suflet în 1996, ediție ce va fi urmată de cea oferită de Leda în 2006.

Titlul poate sugerează ceva diabolic și lipsit de bunătate însă de fapt avem parte de opusul acestei situații. Autorul a vrut să reliefeze supraomul și teoriile lui Nietzsche în paginile ce le-a scris aproape de moarte, așa că haideți să vedem cu ce reușește să ne uimească. La un moment dat Satana s-a plictisit de viața din Iad așa că a decis să vină pe Pământ, mai exact în Italia, pentru a juca teatru și a înșela oamenii. S-a deghizat într-un american bogat și așa l-a întâlnit pe Toma Magnus, întruchiparea răului absolut. Nu înțelegea cum cineva putea fi mai rău decât el însă după ce analizează cu atenție comportamentul acestuia, își dă seama că din cauza naturii sale și a statutului social a ajuns să emane ură. Satana venise dintr-un loc organizat temeinic, aici era un haos, fiecare făcea ce voia și cum voia, nimeni nu putea opri un criminal din prima și nimeni nu putea opri sărăcia. Portretizarea celor două personaje ne oferă șansa de a vedea o diferență clară între aparență și esență, o filosofie greu de digerat pentru mulți dintre gânditori. Magnus era atât de supărat pe societate încât își pregătise un plan pe care de abia aștepta să îl ducă la bun sfârșit. Religia eșuase în a-l salva pe om așa că nimeni nu îl putea opri din a distruge totul și de a provoca un haos și mai mare. Satana era acum nul, nu avea ce să spună pentru că știa că oricum va ajunge în Iad și a stat deoparte până totul a fost dus la bun sfârșit. Autorul nu a mai apucat să scrie finalul apoteotic pe care îl așteptam cu toții însă asta sigur nu vă va crea neplăceri. O lectură sinceră și utopică ce descrie cât de mult pot înșela aparențele, cât de diabolic poate fi omul ce nu are ce își dorește și cum religia afectează tot ceea ce ne înconjoară.