Despre Leonid Dimov
Poetul si traducatorul roman cu radacini evreiesti Leonid Dimov, s-a nascut la 11 ianuarie 1926, (Ismail, Basarabia). A fost unul dintre precursorii Postmodernismului romanesc, membru marcant al grupului onirist.
Fiu nelegitim al unei tinere crestine si al unui evreu, micul Leonid locuieste doar cu mama sa (Nadejdea) si bunicii materni, care il adopta. In 1929 se stabileste la Bucuresti impreuna cu bunicii. Din cauza originii evreiesti paterne si a schimbarii numelui din Mordcovici in Dimov, traieste dramatic problemele de la scoala, de la cartile primite in cap de la colegi pana la faptul ca era pe punctul de a fi dat afara de la scoala, in 1941 (la varsta de 15 ani). Din fericire, bunicul sau intervine apeland la ministrul invatamantului si situatia intra pe un fagas normal.
In 1943 debuteaza literar in Revista Colegiului Sf. Sava. In 1944 ia bacalaureatul si se inscrie la Facultatile de Litere si Filosofie, Institutul de Teologie si Facultatile de Drept si Biologie din Bucuresti, dar fara a-si incheia studiile. Din 1944 devide membru al Partidului Comunist Roman din care este exclus, mai apoi, in 1950, dupa ce isi depusese carnetul in 1945.
Leonid Dimov a lucrat ca redactor la Romania literara, la Studentul roman, Agerpres si la revista Arta plastica. In 1958 este arestat pentru insulte la adresa lui Stalin si eliberat in 1959 din inchisoarea Jilava. Din cauza circumstantelor istorice si biografice, Dimov nu poate sa publice nimic din ce scrie timp de 20 de ani. Debuteaza abia la 40 de ani, cu volumul Versuri (1966). Arestarea din motive politice ii va aduce mari prejudicii: prietenia cu Dumitru Tepeneag din maturitate il va aduce sub lupa Securitatii pentru aproape tot restul vietii.
In 1968 publica volumul Pe malul Stixului, urmat de 7 poeme si de Carte de vise (1969) ce contine ciclurile Hipnagogice, 7 proze, La capatul somnului si Poeme de veghe. Dupa un an apare Semne ceresti. Rondeluri si Eleusis.
A facut si traduceri din R. M. Alberes, M. Raymond, A. Belii, A. Vesiolii, C. Malaparte. In 1979 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor si cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti in anii 1968, 1977 si 1982. Leonid Dimov a murit pe 5 decembrie 1987.