Leonid Dimov se naște pe 11 ianuarie 1926 în vechiul oraș Ismail, într-o familie de origine evreiască. Se mută la București pentru a urma liceul, apoi continuă cu facultatea de filologie și cea de biologie, în ambele cazuri renunțând la studii înainte de licență. Nu se lăsa păgubaș așa că va mai cocheta și cu facultatea de matematică, cea de drept sau cea de teologie dar nu își găsește drumul alături de nici una dintre ele. Devine redactor la revista România Literară iar cu această ocazie îl va cunoaște pe Dumitru Țepeneag, cel ce îi va deschide un nou drum, și anume onirismul estetic. Grupul din care făcea parte era format din nume mari precum Sorin Titel sau Emil Brumaru, însă după tezele susținute în iulie 1971, membrii vor dispărea din cauza cenzurii.
Printre cele mai cunoscute opere se numără: Veșnica reîntoarcere, Dialectica vârstele sau Eleusis, dar sigur nu vei regreta citind orice volum din palmaresul său.
Volumul de poezii "Carte de vise" a fost publicat pentru prima dată la Editura pentru Literatură în anul 1969, ediție ce o găsești pe site-ul nostru alături de cele oferite de editura Eminescu din 1991 și Litera din 1997.
Se pare că autorul a studiat înainte psihologia visului pe care a explicat-o în întregime Carl Gustav Jung. Acesta spunea că totul începe cu o parte explozivă în care ni se dezvăluie peisajul, apoi apar personajele și acțiunea. În partea a doua a visului personajele încep să se miște făcând lucruri normale sau fantastice și are loc punctul culminant sau peripeteia, în limbaj de specialitate. Așa sunt și aceste poezii, fiecare titlu dezvăluie despre ce avem să citim, Vis de imitație, Vis cu militari sau Vis cu păsările muscă, sunt doar câteva dintre titlurile ce ne dezvăluie povești mai mult sau mai puțin imaginare. Acestea incep cu o scenă hiperbolizată pentru a provoca cititorului un fior, apoi pe parcurs se calmează și dezvăluie adevărata acțiune. Unele dintre ele sunt doar amintiri din copilăria sau adolescența sa, altele sunt gânduri pe care le-a avut când era singur în diferite locuri, însă cel mai adesea niste reverii. Doar visând vom înțelege ce înseamnă realitatea cu adevărat iar dacă nu știm să dansăm printre gânduri ce se transformă treptat în povesti nemaivăzute, atunci avem toate motivele să ne speriem de ziua de mâine.