Lev Tolstoi - Furnica si porumbita

Lev Tolstoi este cunoscut la nivel mondial pentru romane de mare anvergură, iar debutul sau în literatura pentru copii îi va lua prin surprindere pe intelectualii vremurilor. Lucrările rusului vor șoca la vremea aceea, dar vor impresiona puternic comunitatea internațională. După un roman precum „Anna Karenina”, criticii literaturii universale au așteptări colosale, iar autorul nu îi va dezamăgi. Reușește să țină un jurnal extraordinar, un manuscris de pribegie, care va ajunge mai târziu pe piață.

„Furnica și porumbița” este unul dintre cele mai puțin cunoscute scrieri semnate de Lev Tolstoi, însă nu este nici pe departe cea mai nesemnificativă dintre acestea. Este adevărat că acțiunea se petrece ciudat și că nu suntem obișnuiți cu acest mod de abordare nou pe care îl are autorul, dar, pe parcurs, vom fi impresionați de această lucrare. Ajungem să fim impresionați de capacitatea de evocare a lui Tolstoi și de maniera în care își tratează personajele. Totuși, înțelegem imediat că lucrarea are la bază experiența personală a scriitorului și beneficiază de câteva îmbunătățiri romantice și de limbaj. Ulterior apariției sale, cartea va fi reeditată și adnotată, iar vânzările vor spori considerabil. Astăzi, deși este în totalitate o lucrare dedicată copiilor, vom observa un interes major pentru aceasta și în rândul tinerilor. Așadar, la o analiză mai atentă, observăm că Tolstoi cucerește orice soi de public, iar povestea sa captivează masele.

Personajele provin din lumea necuvântătoarelor, iar povestea lor este de-a dreptul emoționantă. Ce ne-am face fără vietățile care ne înconjoară? Or, le acordăm noi vreodată importanță? Tolstoi reușește să ne stârnească astfel de întrebări și să ne pună pe gânduri. O poveste despre iubire și iertare, despre demnitate și liniște, despre pace într-o lume plină de război.

Cumva, în mod indirect, Tolstoi evocă realitatea vremurilor sale și ostilitatea timpurilor în care i-a fost dat să trăiască. Într-o perioadă de foamete și sărăcie cruntă, într-o vreme în care războiul este singura cale spre eliberare, undeva, viețuitoarele își trăiesc în tihnă viețile efemere. Aici, într-o lume a oamenilor, sufletele neprihănite nu au șansă de izbândă, crede autorul.

Astfel, el dă naștere unei povesti pline de emoție, greu de depășit și cu atât mai greu de uitat. Diferența dintre acest Tolstoi și cel care narează romanele sale de căpătâi este, într-adevăr, una uriașă. Înțelegem că nuanțele folosite sunt diverse, dar această poveste nouă este cu totul și cu totul surprinzătoare. Lucrarea va fi distribuită masiv în Europa și nu numai, tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională, îi va spori succesul scriitorului rus.

Cartea se găsește astăzi în bibliotecile școlilor și în librării, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Ion Creangă (1990), MondoRo (2016).