Apărută inițial în anul 1886, lucrarea semnată de Lev Tolstoi ajunge în topul celor mai căutate 100 de romane ale lumii. Urmând tiparului romanului clasic cu care ne-a obișnuit scriitorul, manuscrisul este o evocare a vieții din Sankt Petersburg. Aerul sumbru al lucrării ne izbește încă de la primele pagini, iar protagonistul este și el un pesimist convins. Romanul debutează brusc, iar scena de început este aproape tragi-comică și stârnește, deopotrivă, milă și amuzament.
Eroul este un judecător mediocru al sfârșitului de secol XVIII-lea, profesând într-o Rusie ostilă și dominată de sărăcie. Ivan Ilici are familie și trăiește din leafa sa de om de stat, încercând să își îndeplinească cât mai bine meseria. Totuși, într-o lume în care corupția și neputința erau prezente peste tot, eroul nostru cade pradă unor circumstanțe nefericire, care îi vor aduce numai ghinion. De aici înainte, scrierea se precipită, iar acțiunea se împarte în mai multe direcții. Înțelegem că Ivan aspiră la o mai bună poziție pe scara socială și că dorește să atingă succesul prin metode nu tocmai ortodoxe. Totuși, din umbră, mișcările îi sunt urmărite, iar norocul pare să îl părăsească de timpuriu. În peisaj se perindă tot felul de personaje, care mai de care mai interesante și mai palpitante, care mai de care mai apropiate de protagonistul nostru și demne de toată atenția noastră, a cititorilor.
Pe parcurs, lucrarea capătă valențe tragice, iar planul narațiunii alternează cu un plan secund, cumva un soi straniu de deja-vu pe care eroul îl are ori de câte ori săvârșește o faptă abominabilă. Dar o face din neputință ori din lăcomie? Aceasta este întrebarea care ne macină încă de la începutul romanului, de când se conturează imaginea celui pe care îl vom însoți in călătorie. Sărăcia și corupția din Rusia acelor vremuri sunt numai două motive pentru care oricine și-ar pierde mințile ori ar găsi o cale să își facă dreptate.
Totuși, Ivan abia împlinește 45 de ani când deja Tolstoi îi pregătește moartea. Fără menajamente, scriitorul ne expune ce urmează să se petreacă cu personajul său. Cumva, povestea cade într-o lumină cenușie, iar Tolstoi încearcă să deslușească ițele în stilul său caracteristic. Ivan este un tată rău și un soț nedrept, își face familia să sufere, caută să se lepede de orice responsabilitate și nu își cere niciodată iertare. Dar, pe lângă toate acestea, ar putea fi Ivan un criminal?
Tolstoi ne frământă bună bucată de vreme cu această întrebare, ne face să ne pierdem cumpătul în căutarea răspunsului, dar ne stârnește curiozitatea și dorința de a continua lectura. Cartea va fi un real succes pe piața literară din întreaga lume, iar în rafturile noastre poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2002), Facla (1987), Polirom (2013).