Despre Lewis Wallace
Lewis Wallace (10 aprilie 1827, Brookville, Indiana, SUA - 15 februarie 1905, Crawfordsville, Indiana) a fost un soldat american, avocat, diplomat si autor, care este amintit in principal pentru romanul sau istoric Ben-Hur. Fiul lui David Wallace, un guvernator din Indiana si un congresist din Statele Unite ale Americii, Lew Wallace, a parasit scoala la 16 ani si a devenit copist in biroul functionarului judetului, citind in timpul liber.
In 1846, Wallace a recrutat o companie pentru primul regiment de voluntari din Indiana, cu care a servit in razboiul mexican-american. El a fost eliminat din serviciul de voluntariat la 15 iunie 1847 si s-a intors in Indiana, unde intentiona sa practice avocatura.
In anul 1849 a promovat examenul de barou si a inceput sa practice avocatura. In 1850 a castigat un mandat de doi ani in functia de procuror al districtului 1 al Congresului din Covington, Indiana.
La 6 mai 1852 s-a casatorit cu Susan Arnold Elston, fiica maiorului Isaac Compton Elston, un comerciant bogata din Crawfordsville, si Maria Akin Elston. Cei doi au avut un fiu, Henry Lane Wallace, care s-a nascut pe 17 februarie 1853.
In aprilie 1856 a organizat Montgomery Guards, un grup militian voluntar. Datorita muncii asidue, a devenit unul dintre cei mai buni din Vestul Mijlociu. In octombrie 1858 a fost ales in Senatul de Stat Indiana, unde a indeplinit un singur mandat.
In aprilie 1861, guvernatorul Indiana Oliver H.P.T. Morton l-a numit adjutant general al statului. La 23 aprilie 1861 a demisionat, iar la 26 aprilie Guvernatorul Morton l-a numit al unsprezecelea colonel al Infanteriei Voluntare Indiana. El s-a alaturat armatei din Uniunea Tennessee sub comanda lui Brig. Gen. Ulysses si a luptat in bataliile victorioase din februarie 1862 din Tennessee la Forts Henry, Heiman si Donelson. La 21 martie, Wallace a fost promovat ca general major.
Wallace a fost eliberat de comanda sa in urma bataliei de la Shiloh, in sud-vestul Tennessee (6–7 aprilie 1862). Wallace a plecat la Crawfordsville, dar pana in august conducea trupele Uniunii din Ohio.
La 12 martie 1864, Wallace a devenit comandantul Corpului VIII de Armata si al Departamentului Mijlociu, cu sediul in Baltimore.
A fost si membru al instantei care a judecat persoanele acuzate de asasinarea lui presedintelui Abraham Lincoln.
In 1865, Wallace si-a dat demisia din armata si a revenit la practica legii. El a detinut doua functii diplomatice prin numire prezidentiala: guvernatorul teritoriului New Mexico (1878–81) si apoi ministru al S.U.A in Turcia.
Desi Wallace a scris si poezie si o piesa de teatru, reputatia sa literara se bazeaza pe trei romane istorice: The fair God (1873), o poveste a cuceririi spaniole a Mexicului, The Prince of India, un roman lung bazat pe legenda referitoare la evreul ratacitor, si mai ales Ben-Hur (1880), o poveste plina de culoare despre un nobil evreu care a fost acuzat pe nedrept de tentativa de omor si inrobit de romani. Talentul sau de povestitor, inventia sa de evenimente palpitante, reprezentarea sa vie a Imperiului Roman tarziu si inceputurile crestinismului au facut din roman una dintre cele mai vandute carti din perioada sa in Statele Unite (peste 2 milioane de exemplare) si in multe alte tari straine. Acest roman a fost dramatizat si ecranizat de doua ori.
Lew Wallace: An Autobiography, ultima sa carte, a fost completata si publicata postum de catre sotia sa, Susan Arnold Wallace, care a fost si scriitoare, in 1906.