Lewis Wallace - Ben Hur

Considerată una din marile capodopere ale literaturii din toate timpurile, cartea „Ben-Hur” a scriitorului american Lewis Wallace a apărut în 1880, la editura Harper & Brothers. A devenit rapid cea mai vândută carte în Statele Unite ale Americii, fiind depășită abia în 1936, odată cu apariția romanului „Pe aripile vântului” scris de Margaret Mitchell. De altfel, „Ben-Hur” a fost și primul roman care a primit binecuvântarea unui papă, iar printre admiratorii lui Lewis Wallace se numărau și politicieni de seamă, cum ar fi președintele James Garfield, care a fost atât de impresionat încât l-a numit pe scriitor ministrul american din Imperiul Otoman, în Constantinopol, unde Wallace a slujit din 1881 până în 1885. Wallace a devenit cunoscut în lumea întreagă și cărțile sale au fost traduse și publicate în milioane de exemplare. În limba română, prima traducere a lui „Ben-Hur” a aparținut poetului Ion Gorun, și a fost publicată în perioada interbelică la editura Hertz. A continuat să fie republicată și de alte edituri, precum Adevărul, Apollo sau Grafoart. Aceste ediții se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

La douăzeci și unu de ani după nașterea lui Iisus Hristos, aflăm despre Iuda Ben-Hur, un prinț evreu din Ierusalim. El este prieten cu Messala, fiul unui perceptor roman, cu care se vede după o perioadă de cinci ani, în care Messala a studiat la Roma. Revăzându-se, ce doi realizează că s-au schimbat și că idealurile lor nu mai sunt aceleași. Ben-Hur este decis să plece la Roma, ca să studieze practici militare, dar, prin intermediul prietenului său, este acuzat pe nedrept de uciderea unui demnitar și trimis, fără judecată, ca sclav. Ben-Hur este condamnat să lucreze pentru restul vieții la galere, familia lui este închisă, iar averea este confiscată. Însă totul se schimbă când acesta îl întâlnește pe Iisus în drumul spre port. Ben-Hur capătă speranță și reușește să trăiască. Într-un moment de cumpănă, își salvează stăpânul, tribunul Quintus Arrius, care îl eliberează și îl face moștenitorul averii sale. Ben-Hur își urmează cariera militară și ajunge din nou să se confrunte cu Messala, organizându-și chiar o armată în Galileea. Ben-Hur nu uită de Iisus și îi urmează, fiind martor la multe dintre faptele din Noul Testament. El este prezent la botezul Mântuitorului, la momentul când vindecă femeile de lepră și chiar la patimile sale. Ben-Hur uită de ideea sa de a se răzbuna și se convertește la creștinism. Se căsătorește și pe tot parcursul vieții sprijină creștinii și îi apără, ajutând și la construirea de locașuri de cult. 

Lewis Wallace a oferit lumii o adevărată capodoperă, bine documentată și care aduce în discuție unul din cele mai importante subiecte ale omenirii: religia. Eroul său a devenit un simbol, iar pentru societatea americană din vremea respectivă, în plină reconstrucție după război, a devenit și un exemplu al compasiunii. „Ben-Hur” a inspirat mai mulți regizori, dar poate cea mai de succes ecranizare rămâne cea din 1959, în regia lui William Wyler. Filmul lui Wyler este recunoscut ca unul din cele mai bune filme din toate timpurile, câștigând, în 1959, 11 din cele 12 premii Oscar oferite de Academia Americană a Artelor și Științelor Fimului.