Lion Feuchtwanger - Vulpile in vie

Nu a scris prea multe romane în viața sa iar cele care au fost scrise în perioada interbelică au fost arse public de către regimul nazist. Așa a decurs viața literară a lui Lion Feuchtwanger, care a studiat încă din tinerețe literatura și filosofia, ca apoi să urmeze cursurile de filologie și să adopte această meserie, care, fie vorba între noi, nu prea i-a adus noroc. Din cauza operelor a ajuns chiar să fie încarcerat și chemat la tribunal dar nu s-a lăsat păgubaș. Primul roman istoric a fost publicat în 1923 ”Ducesa urâtă” și încă de atunci a fost luat la ochi de critici spunând că stilul său este grotesc. A scris zeci de biografii și episoade istorice însă este mai mult recunoscut pentru mișcarea sa împotriva regimului vremii.

Romanul istoric ”Vulpile în vie” a fost publicat în 1946 în limba germană. Nu este un roman prea cunoscut pentru că nu a apucat să se bucure de faimă din cauza regimului nazist, dar, totuși, au apucat să apară ediții în limba română, cum ar fi: editura Minerva, 1973; Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959 și editura Allfa în 2013.

Teatrul francez a anunțat că următoarele două spectacole produse de Beaumarchias vor avea intrarea gratuită pentru că regele s-a hotărât să o sponsorizeze. Toată lumea a fost șocată pentru că el însuși a insultat piesele cu câteva zile înainte și a spus clar și răspicat că nu va lăsa așa ceva să fie văzut de lume. S-a dovedit a fi o lovitură de maestru, o furtună pe care oamenii o priveau cu emoție și entuziasm. Conducerea teatrului era extenuată. Erau mulți oameni în Paris și toți aveau să vină, toți trebuiau să vină la casele de bilete care nu erau pregătite de un asemenea apogeu cultural. Au decis că trebuie să limiteze locurile pentru a că dacă pui clasa de burghezi alături de țărani, sigur vei avea nevoie de forțe speciale să vină în ajutor. S-a decis că un sfert de bilete vor fi rezervate pentru burghezi iar 800 pentru publicul liber. Când ușile caselor de bilete s-au deschis la ora cinci, a început un război între viață și moarte. Cea mai grea provocare pentru poliție a fost să salveze femeile și copii de a nu fi călcați în picioare pentru că toți oamenii încercau să ajungă în față împingând-se și dărâmându-se. Niciodată sala de teatru nu a văzut o asemenea varietate de spectatori…curtezanele stăteau lângă croitorese, generalii lângă fermieri și ducesele cu negustoarele. Actorii erau foarte emoționați pentru că în majoritatea timpului jucau pentru un singur tip de oameni și știau să se facă plăcuți însă acum, pentru oamenii de rând li se părea că nu o pot face. Cine dintre ei putea aprecia la adevărata valoare Nunta lui Figaro și cine dintre ei putea să râdă doar atunci când era cazul? O satiră extraordinară a ceea ce înseamnă clasele sociale și comportamentul uman pe care nu trebuie să o ratezi, așa că fă-ți locul în bibliotecă pentru o operă marca Feuchtwanger.