Lisa See este o scriitoare americana cunoscuta pentru romanele sale inspirate din istoria si cultura chineza, explorand in special rolul femeii in societate, mostenirea culturala si relatiile familiale. Printre cele mai cunoscute carti ale acesteia se numara: "Floarea albastra de nufar", "Dragostea Florii-de-Bujor" si "Fetele din Shanghai".
"Dragostea Florii-de-Bujor", publicata pentru prima oara in anul 2007, o are in prim plan pe Floare-de-Bujor, o fata de 16 ani ce provine dintr-o familie aristocrata, care se indragosteste de un tanar necunoscut in timpul unei reprezentari a operei "Pavilionul Bujorului". In prefata celebrei opere, publicate in anul 1598, Tang Xianzu sublinia faptul ca dragostea isi are radacini recunoscute, efectele ei fiind destul de puternice, cei vii putand murii din princina ei, iar cei morti putand reinvia. Dragostea este dragoste in adevarata sa putere doar daca cel viu doreste sa moara pentre ea sau sa isi doreasca sa readuca la viata pe ce mort. Romanul Lisei See este inspirat din cultura si istoria chineza, avand la baza o poveste reala din perioada dinastiei Qing. Din cauza normelor stricte ale epocii si a unui aranjament marital impus de familie, Floare-de-Bujor cada prada melancolei, in cele din urma murind. Insa, povestea nu se incheie aici, spiritul sau ramanand printre cei vii, urmarindu-i pe cei dragi si dezvaluind secrete ale trecutului. In lucrarea sa, autoare descrie cu maiestrie viata Chinei secolului al XVII-lea, de la traditiile funerare la rolul literaturii in viata femeilor, scriitura sa fiind lirica, evocatoare si plina de simbolism. Elementul supranatural este integrat perfect in poveste, aducand un farmec aparte naratiunii, lumea de dincolo fiind portretizata conform credintelor traditionale chinezedti, oferind o perspectiva fascinanta asupra relatiei dintre vii si morti. Protagonista romanului si celelalte femeie din carte sunt profund influentate de normele restrictive ale societatii, dar, in ciuda acestui fapt, acestea isi gasesc o voce prin scris si arta. Povestea urmeaza un arc bine structurat, trecand de la pasiunea naiva la suferinta, descoperire de sine si acceptare. Fiecare capitol contribuie la dezvoltarea personajului principal, oferind in acelasi timp si o fereastra in lumea traditiilor si credintelor chinezesti despre viata si moarte. Romanul Lisei See a fost primit cu recenzii mixte, fiind apreciat pentru frumuseatea scrierii si detaliile istorice, dar critica pentru anumite aspecte ale naratiunii. Unii cititori considera ca povestea se misca prea incet, mai ales in prima parte, unde sunt multe descrieri si introspectii. De asemenea, desi personajul principal este bine construit, unele dintre deciziile ei par imature sau frustrante, mai ales in prima parte a cartii. Doarece o mare parte a romanului se desfasoara dupa moarte lui Floare-de-Bujor, naratiunea include multe scene din viata de apoi, ritualuri si interactiuni cu spiritele, unii cititori considera ca aceste elemente devin repetitive ingreunand ritmul povestii.
In finalul cartii, protagonista romanului atinge punctul culminant al calatoriei sale spirituale, acceptandu-si destinul si gasindu-si, in sfarsit, linistea. Acesta este momentul in care Floare-de-Bujor isi implineste rolul de intermediar intre lumea celor vii si lumea spiritelor, eliberandu-se de regrete si ajutand la modelarea mostenirii culturale feminine. Conform traditiei chineze, atunci cand un om moare sufletul acestuia are nevoie de 49 de zile pentru a trece in lumea cu odihna vesnica. Sufletul acestuia se imparte in trei: o parte ramane ingropat impreuna cu trupul, alta calatoreste in lumea celalalta, iar ultima parte ramane pe Pamant.
Cartea "Dragostea Florii-de-Bujori" se regaseste pe rafturile anticariatului nostru in doua editii, si anume: Rao (2011) si Rao (2015).