Nuvela “Golanii”, de Liviu Rebreanu a apărut în anul 1916, la editura librăriei H. Steinberg, din București, având în prefață un studiu introductiv de Mihail Dragomirescu.
Nuvela prezintă o poveste bazată pe o dramă sufletească, un zbucium plin de revoltă venit din partea unui personaj care se vede abandonat, după ce a dus o viață bazată pe dispreț.
Printre alte edituri care au publicat nuvela, putem aminti de editura Cartea Românească, 1925, în format broșat, editura pentru Literatură, din colecția Biblioteca pentru Toți, 1965, în format cartonat, editura Tineretului, din colecția Lyceum, 1968, în format cartonat, editura Albatros, 1984, în format broșat sau editura Minerva, 1985, în format broșat.
Printre cele mai de seamă opere ale autorului, putem aminti de “Ion”, 1920, ”Pădurea spânzuraților”, 1922, “Ciuleandra”, 1927 sau “Răscoala”, 1932.
Nuvela “Golanii”, de Liviu Rebreanu prezintă o poveste plină de zbucium interior venit din partea unui unui personaj care nu a știut cum să își croiască drumul în viață, apelând la aspecte disprețuitoare, acest lucru, aducându-l pe Gonea Bobocel, personajul principal, în pragul unei crize sufletești de dimensiuni vaste, fiind părăsit de amantă, cea care îi oferea acestuia o hrană caldă.
Gonea ajunge să filosofeze la bătrânețe și să se gândească la ceea ce va face pe viitor, fiind ajuns la vârsta bătrâneții, iar toate aspectele pe care le-a pierdut sau pe care le-a tranșat greșit în trecut, ajung acum să fie rumegate intens de către acesta.
Nuvela lui Liviu Rebreanu, scoate în evidență aspecte nemaivăzute în celelalte opere literare din România, acesta făcând o radiografie aparte a unui personaj, în persoana lui Gonea, un tip care fuge de responsabilități, aici având și un puternic mesaj chiar în semnificația numelui.
Pe lângă acest aspect, Gonea, se plasează în tipologia unor personaje actuale, fiind certat cu legea și cu aspectele cuminți sau așezate ale societății, în concepția acestuia, oamenii find categorisiți în bresle diferite, în funcție de interes.
Relația dintre Gonea și Margareta s-a consumat pe principiul concubinajului bazat pe munca din partea femeii și pe bătăile din partea bărbatului, iar toată această viață bazată pe fugă de responsabilitate și pe dispreț, se finalizează prin fuga Margaretei, odată ce aceasta își găsește pe altcineva în persoana lui Aristică, un tip mai tânăr și mai puternic, care îl fac pe Gonea să nu aibă nicio reacție, văzându-se bătrân și slab în fața acestuia.
Opera se delimitează de alte nuvele sau romane de Liviu Rebreanu, acesta folosind aici un vocabular golănesc, presărat cu un limbaj de argou, sau cu un limbaj specific interlopilor sau deținuților, aspecte care schimbă concepția clasică asupra viziunii realistice rebreniene.