„Luntrea lui Caron" a apărut după moartea autorului Lucian Blaga, în 1989. Roman autobiografic deosebit, scris pe parcursul a mai multor ani, adnotat și reeditat de mai multe ori, avea să surprindă societatea vremurilor. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Humanitas (1998/2006/2013).
Profund și sensibil, așa cum ne-a obișnuit, Blaga ne oferă un roman monumental, care surprinde lumea în care a trăit autorul, cu aspectele pozitive, dar, mai ales cu partea sa întunecată. Scriitorul folosește un alter ego, căruia îi oferă posibilitatea de a reda întocmai viața românilor secolului al XIX-lea.
Îmbinând filozofia cu dragostea, necazul cu fericirea și reveria cu realitatea, Blaga creează un roman fără precedent în literatura română. Titlul inițial avea să fie altul, iar moartea subită a maestrului Blaga îi determină pe critici să schimbe denumire după bunul lor plac, analizând însă și interesele publicului. Fără să se aducă alte modificări suplimentare, cartea iese pe piață și beneficiază de încasări colosale.
Cartea lui Blaga este construită impecabil, cu accente misterioase și romantice, îmbinând frumos ficțiunea cu realitatea. Personajele sunt prezentate treptat, dar acțiunea se petrece în jurul eroilor principali, care pornesc într-o călătorie deosebită către ei înșiși. Diferită de tot ce a scris anterior, „Luntrea lui Caron” este un elogii adus vieții, un manifest împotriva morții, o evocare a etapei de tranzit dintre cele două puncte.
Axente este personajul central al operei, iar existența lui este cumva marcată de deznădejde și iluzii pierdute. Axente iubește viața, dar se află într-o permanentă căutare. Când înțelege că menirea sa este să iubească, dar nu neapărat să fie iubit, îl lovește depresia. La Blaga astfel de stări sunt descrise diferit, pe îndelete și de așa manieră încât cititorului este părtaș la suferințele eroului.
Romanul este în mare partea autobiografic, dar nuanțat cu lungi pasaje ficționale și filosofice. Axente este asemănat cu un călător nebun, care nu își găsește liniștea și locul în lume, iar itinerariul său pare nesfârșit. Fata pe care o iubește este prezentată asemenea unei muze, ori capătă înfățișarea unei ființe imaginare.
Pe alocuri ne sunt prezentate și alte personaje, Leonte, cel ce căuta moarte oriunde și își găsește sfârșitul în Râpele Roșii, popa Vasile, Eugenia sau cuplul Caron și Octavia Olteanu. Toți aceștia sunt actori într-o lume acaparată de iluzii, într-un cadru tragic inconfundabil.
Blaga reușește să evoce magistral trăirile interioare ale personajelor și, prin intermediul acestora, își prezintă propria-i viață. Romanul găzduiește un număr mare de personaje, fiind astfel privit precum o barcă la bordul căreia se refugiază toți nenorociții lumii. Asemănarea cu Arca lui Noe avea să fie remarcată de mai mari critici ai României de secol 19.