Despre Lucian Blaga
Lucian Blaga a scris carti in domenii precum poezia, dramaturgia si filosofia, fiind unul din oamenii de seama ai culturii noastre. Se naste la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judetul Alba, al noulea fiu dintr-o familie de preoti. Scoala primara o urmeaza in satul Sebes (1902-1906) dupa care se muta in Brasov unde face liceul Andrei Saguna intre anii 1906-1914. Profesorii remarca in tanarul Blaga sclipririle unei minti exceptionale.
Debuteaza in 1910 in ziarul Tribuna cu poezia Pe tarm, iar in 1914 in revista Romanul cu un studiu intitulat Reflectii asupra intuitiei lui Bergson. Pentru a nu fi inrolat in armata austro-ungara, intre anii 1914 si 1916 Lucian Blaga urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea pe care o termina in 1917 cu un examen de licenta. Dupa aceasta se inscrie la Universitatea din Viena, pana in 1920, unde studiaza filosofia si biologia. Devine doctor in filosofie la 26 noiembrie 1920 cu teza Cultura si cunostinta.
Blaga se intoarce in tara, in Romania reintregita, unde incepe o activitate publicistica bogata. Publica prima drama, Zamolxe, in ziarul Voința in 1920. Primește Premiul Adamachi pentru debut din partea Academiei Romane in 1921. Este membru fondator al revistei Gandirea in 1921, revista de care se va desparti in 1942, colaboreaza cu revistele Cultura, Gandirea, Adevărul literar și artistic și Cuvantul. Din 1926 intra în diplomatie, unde ocupa posturi în legatiile Romaniei în diverse orase europene: Varsovia, Praga și Viena. În 1938, la 1 aprilie, este numit ambasador în Portugalia. Intre timp se publica cărți de-al lui Lucian Blaga, volume de poezii: Pasii profetului, Lauda Somnului, La cumpăna apelor, La curtile dorului.
Este premiat de Academia Romana în 1935 pentru activitatea poetica și dramatica cu premiul Hamagiu iar în 1936 este ales membru al Academiei. În 1939 încheie cariera diplomatica, intorcandu-se în Tara, unde ocupa un loc la catedra de filosofie a Universității din Cluj. Intre 1941-1946, Univeristatea se muta la Sibiu și Timisioara din pricina dictatului de la Viena, iar în Sibiu Lucian Blaga intemeiaza revista Saeculum începând cu 1943. Tot în 1943 i se publica Nebănuitele trepte - volum de poezii. În 1948 sustine un ultim curs la Universitate, fiind de acum scos de la catedra permanent în urma reformei invatamantului. Între 1949 și 1959 lucrează ca cercetător la filiala Cluj a Institutului de Istorie și Filosofie a Academiei, iar din 1953 lucrează și la secția de istorie literară și folclor a Academiei cu jumătate de norma.
În 1959, Blaga se pensioneaza după o activitate academica și stiintifica intensa. In 1961 moare, fiind diagnosticat cu neoplasm vertebral. În anul 1956 Rosa del Monte și criticul Basil Munteanu au propus ca Lucian Blaga sa câștige premiul Nobel pentru literatura. Ulterior Rosa del Monte a recunoscut ca ideea a fost a lui Mircea Eliade, cel care a publicat un necrolog intitulat Tacerile lui Lucian Blaga.