Despre Lucian Boia
S-a nascut in Bucuresti in 1944, dar a crescut in Campulung Muscel. Familia mamei era catolica, de origine italiana, iar tatal din Dobrogea, stenograf la Parlament, ulterior directorul unei scoli de stenografie si secretariat. Parintii sai au divortat, copilul ramanand in grija mamei. Datele autobiografice apar in volumul Istoriile mele. Eugen Stancu in dialog cu Lucian Boia, tiparit in anul 2012. Desi se declara a fi fost anticomunist, a urmat facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti, cuib al ideologiei marxist-leniniste in perioada dinainte de 1989, devenind membru de partid in 1966. Este sef de promotie si primeste o bursade studiu in Cehoslovacia. Urmeaza si doctoratul si preda ca asistent stagiar in cadrul facultatii pe care o urmase. Devine secretar cu propaganda al Partidului Comunist Roman in cadrul Facultatii de Istorie. Calatoreste intensiv peste hotare dupa 1980.
A publicat numeroase carti, Lucian Boia bucurandu-se de popularitate si de vanzari si axandu-si subiectele pe teme istorice, frecvent corelandu-le cu marcarea unor evenimente importante din istoria Tarii. Spre exemplu, in cartea Primul razboi mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretari, aparuta in 2014, autorul sustine ca romanii, cei putin cei din Ardeal, nu si-ar fi dorit Unirea, ci ca aceasta ar fi fost orchestrata de un grup de la Bucuresti, iar ardelenii, chiar daca si-ar fi dorit-o intrucatva, ar fi preferat sa ramana sub stapanirea austro-ungara. Tot in 2014 a mai publicat cartile Sfarsitul Occidentului? Spre lumea de maine, Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari, Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu in arhivele Securitatii si Suveranii Romaniei. Monarhia, o solutie? Toate aceste cinci titluri, ca si majoritatea covarsitoare a cartilor lui Lucian Boia, au fost publicate la Editura Humanitas. In 2017 a aparut In jurul Marii Uniri de la 1918. Natiuni, frontiere, minoritati.
In lucrarile sale, Lucian Boia isi exprima aprecierile nefavorabile la adresa istoriei romanilor, considerand-o a fi o succesiune de mituri, in fond nu o istorie reala, caci, considera scriitorul, romanii au fost doar anexe ale marilor imperii. El insusi este dificil de a fi considerat istoric, fiindca a declarat ca metodele istorice ar fi depasite si el nu le aplica. De asemenea, a afirmat ca nu cauta obiectivitatea, ca este subiectiv in istorie si ca interpreteaza evenimentele intr-o maniera personala. Ideea de natiune, cel putin cea romana, i se pare de neconceput, la fel de evitata in abordarile sale precum obiectivitatea istorica, din acest ultim punct de vedere textele lui Lucian Boia putand fi considerate, totusi, literatura, insa riscul pentru cei care le considera lucrari de istorie este ca creada ca poporul roman ar fi lipsit de identitate si ca interpretarile lui Lucian Boia ar fi realitatea.