Ludmila Ulitkaia - Minciunile femeilor

Romancieră și povestitoare originară din Rusia, avea să se afirme la nivel internațional cu lucrări precum „Scara lui Iakov” sau „Cazul doctorului Kukotki”. Scrierile sale evocă lumea nouă a Rusiei, într-un contrast absolut cu Rusia de altădată. Lucrările aduse în prim plan de Ludmila sunt de-a dreptul extraordinare, pline de tumult străin, populate de tot soiul de personaje și cu o acțiune bine antrenată în realitatea prezentă a scriitoarei. Rusia este patria rece despre care cunoaștem destule, guvernată de o putere aproape totalitară, plină de principii învechite, decorată pompos și duhnind a votcă. Totuși, în imaginația autoarei, Rusia este mai mult de atât.

Născută într-un sat din munții Urali, viitoarea legendă a literaturii rusești este atrasă din copilărie de literatură și istorie. Își ia licența la Universitatea din Moscova și reușește să colaboreze subtil cu câteva gazete locale, care o vor aprecia încă de la început. Își construiește atent romanele și acordă deosebită considerație și atenție personajelor sale, cu precădere femei. Sărăcia cartierelor mărginașe, mizeria din sfera politică, neputință clasei de mijloc de a accede în ierarhia socială și dragostea consumată pe ascuns, pe la colțuri, sunt câteva dintre cele mai importante elemente pe care autoarea nu le aduce în prim plan.

„Minciunile femeilor” este una dintre cele mai apreciate lucrări semnate de Ulitkaia, tradusă în mai multe limbi de circulație internațională, plină de energie și vitalitate, și, evident, plină de personaje feminine. Lucrarea este, pe alocuri, hazlie și scrisă într-o notă de amuzament straniu. Cartea prezintă povestirile mai multor femei, istorii personale pline de culoare, dramatice sau triste, toate adunate într-un volum cum nu am mai cunoscut până în prezent. Suntem purtați într-o odisee a minciunii, într-o neliniște permanentă și luăm parte la fel și fel de răsturnări de situație. Ulitkaia stăpânește magistral arta descrierii, iar portretele sale sunt atât de realiste, încât nu le putem pune la îndoială trăsăturile. Un cumul de evenimente ne șochează încă de la primele scene, iar personajele sunt angrenate în tot soiul de încurcături.

Lucrarea poate fi considerată, printre altele, un jurnal satiric al rusoaicei moderne, un manuscris atent construit, plin de angoase și frământări, construite apropos pentru a ne stârni interesul și curiozitatea. Personajele sunt multiple, iar firul narativ este atent împărțit în mai multe direcții, însă finalul este de-a dreptul haotic și de necrezut. Cartea surprinde și șochează în același timp, este plină de detalii surprinzătoare și oferă o atmosfera i Pana la final urmărim cu sufletul la gura desfășurarea de forțe a autoarea și a personajelor atent selecționate, iar opera pare o adevărată piesa de teatru. Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru in mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2019), Humanitas (2005).