Luigi Pirandello - Sase personaje in cautarea unui autor

A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, considerat dramaturgul Italiei și maestrul teatrului absurdului, dar nu toți îi cunosc numele. Vorbim despre Luigi Pirandello ce a reușit să pună în scenă peste 40 de piese și a fost un fascist convins în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. S-a născut în Sicilia într-o familie bogată ce l-a educat de acasă până să ajungă la liceu. La vârsta de doisprezece ani a scris prima sa tragedie, apoi după o dragoste eșuată a început să scrie poeme. Până în 1902 odată cu publicarea romanului "Turnul" nu a avut prea mult succes, însă după ce a ajuns în toate librăriile din țară, a devenit o mică vedetă. A reușit să uimească cu scrieri precum "Unul, nici unul și o sută de mii", "Răposatul Matia Pascal" sau "Șalul negru" ce l-au lansat rapid pe piața internațională.

Piesa absurdă și metateatrală "Șase personaje în căutarea unui autor" a fost publicată și jucată pentru prima dată în 1921 în Italia. În limba română apare pentru prima dată în 1939 la editura Teatrul Național, apoi urmează edițiile secolului al XXI-lea oferite de Art în 2008 și 2012.

Ați mai văzut o piesă de teatru jucată într-o piesă de teatru? Ei bine, de această dată pe scenă se joacă "Regulile jocului" de Luigi Pirandello doar că nici nu începe repetiția bine că își fac apariția șase străini. Regizorul furios, are nevoie de o explicație așa că Părintele îi explică că oamenii veniți au nevoie de un autor.  Toți îi cred nebuni dar pe măsură ce încep să se certe între ei, povestea lor de viață capătă sens. Deși regizorul nu este autor, decide să îi ajute atât cât poate iar după o pauză de 20 de minute, încep să pună în scenă ceea ce au dezvăluit. Personajele sunt realiste, la fel și decorul care pare atât de natural, dar când regizorul începe să le de-a indicații aceștia se enervează și spun că e povestea lor și nimeni nu o poate schimba. Fiica vitregă începe să aibă probleme cu acuratețea decorului, madame Pace dispare, nimeni nu interpretează bine iar actorii deja au obosit să le arate cum se face de fapt. Cei șase au fiecare cate o problema nerezolvată iar finalul zilei regizorul se întreabă dacă a fost real ce s-a întâmplat sau a pierdut o zi cu niste nebuni.

Piesa a fost adaptată de nenumărate ori, cele mai importante fiind cele de la BBC Radio &Television din 1987 și 1982, și pelicula cinematografică oferită de Cristopher Muir.

Chiar dacă la început autorul nu a fost prea înțeles, după trei interpretări a reușit să deschidă un nou capitol în teatrul internațional și să fie apreciat pentru ceea ce a reușit să facă.