Despre Madach Imre
Scriitor, poet si dramaturg maghiar. S-a nascut in castelul familiei Madach, in Alsosztregova (astazi Dolna Strehova, Slovacia), judetul Nograd, la 21 ianuarie 1823. Cel mai mare dintre cei cinci frati, Imre Madach a fost fiul lui Dr. Imre Madach (1781-1834), un sambelan imperial si regal, si al Annei Majthenyi (1789-1885). Mama sa, Anna Majtényi, care a ramas vaduva la o varsta frageda, si-a trimis fiul in capitala pentru a studia dreptul.
In 1837, Imre s-a mutat la Pest, unde l-au urmat mai tarziu si fratii sai mai mici. Madach, care vorbea sase limbi straine (germana, franceza, slovaca, engleza, latina, greaca veche), a studiat stiinte umaniste in primele doua semestre si apoi drept din al treilea semestru la Universitatea din Pest, obtinand diploma de avocat in 1842. Printre colegii sai s-au numarat doi viitori prim-ministri, contele Gyula Andrassy si Menyhert Lonyay.
Madach a avut interese variate si acute; a fost succesiv avocat, functionar public si membru al parlamentului ungar (din 1861). El a participat la Marea Revolutie din 1848-1849 si a fost inchis; la intoarcerea sa pe domeniul sau din comitatul Nograd, a constatat ca viata sa de familie fusese afectata decisiv intre timp. Aceasta nu a facut decat sa creasca tendinta sa naturala catre melancolie, si s-a retras din viata publica pana in 1861, dedicandu-si timpul in principal compozitiei operei sale principale, Az ember tragoediaja (Tragedia omului).
Primul sau poem a fost publicat in Honmuveszet, urmat de prima sa carte intitulata Lant-viragok (Flori din cobza), in vara anului 1840. Cele mai multe dintre cele 26 de poezii le-a adresat iubitei sale, Etelka Lonyay. In 1840, Imre Madach si fratii sai au parasit capitala. Acest lucru s-a datorat partial unor motive de sanatate, deoarece Imre era deja tratat pentru guta severa, dar si conflictele cu angajatii au justificat plecarea sa. Si-a finalizat studiile juridice in particular. A devenit stagiar juridic in Balassagyarmat, apoi a devenit cunoscut ca subofiter si purtator de cuvant al opozitiei din judet.
In anul 1843 a prezentat dramele Ferfi es No (Barbatul si femeia) si Csak vegnapjai (Ultimele zile ale lui Csak) la concursul de dramaturgie al Academiei Maghiare de Stiinte, dar nu au castigat niciun premiu. Dupa ce in decembrie 1851 l-a intalnit la Pest pe secretarul lui Lajos Kossuth, condamnatul Janos Rakoczy, pe care l-a dus la Csesztve, a fost arestat in august 1852 pentru complicitate. Mai intai a fost dus la Balassagyarmat, apoi la Bratislava, iar in cele din urma, in ianuarie 1853 a fost transferat la Pest. In inchisoare a inceput sa scrie prima sa schita la ceea ce va deveni capodopera sa, Az ember tragoediaja (Tragedia omului).
S-a putut intoarce acasa la Csesztve abia in luna august a aceluiasi an, unde a lucrat in permanenta. In cele din urma a scris incepand cu 17 februarie 1859 si a terminat-o la 26 martie 1860. Capodopera sa este o drama de tip Faust in 15 acte care acopera trecutul si viitorul omenirii. Personajele centrale, Adam si Eva, apar de-a lungul piesei sub forma unor personalitati istorice celebre. Ei isi joaca destinul tragic al omenirii in lupta lor constanta cu Lucifer. Aceasta lupta, desi nu intotdeauna victorioasa, este salvarea lor. Caracterizarea distincta si consecventa a lui Adam este forta unificatoare a piesei.
Desi drama a fost destinata lecturii, punerea sa in scena la Teatrul National din Budapesta in 1883 a fost prima dintr-o serie de spectacole de succes. Janos Arany Arany, pe atunci in varful faimei sale ca poet, a recunoscut imediat meritele remarcabile ale acelei drame particulare, iar Madách a cunoscut o scurta perioada de faima inainte de moartea sa prematura din cauza unei boli de inima in 1864. Madach a fost, fara indoiala, unul dintre cei mai remarcabili si influenti scriitori ai Ungariei din perioada sa, lasand in urma un mostenire literara de nepretuit si contribuind la conturarea identitatii culturale a natiunii maghiare.
Opera: Lantviragok (1840, Flori din cobza); Ferfi es No (1843); Csak vegnapjai (1843); A civilizator (1859, Civilizatorul); Mozes (1861, Moise)ș Az ember tragediaja (1861, Tragedia omului).