Marcel Proust - Captiva

Romanul semnat de Marcel Proust, face parte din seria În căutarea timpului pierdut, iar scrierea explorează teme precum memoria, iubirea, gelozia și relațiile complicate dintre oameni, fiind un continuator al poveștilor din volumele anterioare. Proust este un vizionar și un creator extraordinar. Cumva, el cercetează mintea umană și aduce în prim plan fel și fel de personaje, care mai de care mai complexe și mai interesante, acestea având rolul de a închega povestea și de a menține ridicat interesul publicului. Fiecare capitol ne aduce din ce în ce mai aproape de Franța în care Proust a trăit și ne determină să privim cu interes scenele dramatice pe care autorul, cu pasiune, le exprimă.

În „Captiva”, naratorul, care este un alter ego al lui Proust, își continuă relația cu Albertine, o tânără care i-a fost iubită. Un aspect central al narațiunii este lupta eroului cu sentimentele de gelozie, pe măsură ce încearcă să înțeleagă natura relației dintre el și Albertine. Acesta o vrea pe Albertine doar pentru el și se simte profund afectat de posibilele relații ale acesteia cu alte femei. Naratorul ajunge să o țină pe Albertine aproape de el, aproape izolată de restul lumii, într-o „captivitate” din care nu poate scăpa. Se declară un ins posesiv și mânat de fel și fel de obsesii ascunse, iar publicul este intrigat de dinamica relației dintre acesta și cea pe care o numește iubirea vieții sale. Cumva, iubirea lui este una toxică, nocivă și menită să transforme întru totul personalitatea femeii. El o vrea pe Albertine, ca pe un trofeu, vrea să îi posede nu numai trupul, cu și mintea și dorește să fie stăpânul său absoilut. Totuși, el suferă atunci când aceasta se împotrivește unor decizii ori decide să facă anumite lucruri de una singură.

Pasiunea dintre cei doi este copleșitoare, dar nu poate fi numită o poveste clasică de dragoste. Este, mai degrabă, o poveste despre gelozie, ispită și frică. Personajului central masculin îi este, de fapt, frică că o libertate prea mare, i-ar deschide ochii iubitei sale și l-ar părăsi.

Romanul pune sub semnul întrebării natura iubirii, dar mai ales pe cea a posesivității și procesul prin care memoria modelează relațiile și percepțiile oamenilor despre viață. Naratorul, deși puternic legat de Albertine, nu poate scăpa de dorința nebună de a înțelege fiecare aspect al comportamentului acesteia, iar aceasta duce la momente tensionate, la gelozie și neîncredere.

Pe de altă parte, femeia este dependentă emoțional și financiar de acesta. Ea știe cât de greu i-a fi fără suportul acestuia, într-o societate patriarhală de secol al XVIII-lea. Dinamica dintre cei doi este liniară și presărată cu momente de introspecție de fiecare parte: el se teme să nu o piardă, ea are fel și fel de remușcări, dar nu are curaj. Cum se va finaliza relația dintre ei?

Ei bine, Proust ne lasă cu această întrebare deschisă și pune în scenă un final care nu aduce neapărat lumina în această poveste, ci ne lasă să ne imaginăm noi cum s-ar finaliza această dramă de odinioară.

Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții: Minerva (1991), Editura pentru Literatură (1998), Meridiane (1999).